**„Fratele și sora – Păcatul trădării și suferinței”**
**„Fratele și sora – Păcatul trădării și suferinței”**



Sub cerul întunecat al vremurilor trecute,
O poveste tristă, din zilele pierdute,
Frate și soră, în aceeași casă crescuți,
Dar un păcat cumplit avea să-i despartă, străpunși.

Amnon, un nume ce astăzi aduce durere,
În inima lui s-a strecurat o dorință, o plăcere,
A văzut-o pe Tamar, sora sa pură, frumoasă,
Dar dorințele lui l-au condus pe calea cea întunecoasă.

Cu ochii plini de patimă și fără rușine,
Amnon a plănuit fapta, ascunzând-o în sine.
Cum să o cucerească, cum să o aducă în brațele sale,
Să-și împlinească dorința, fără să-i pese de cale.

Tamar, fecioara cea nevinovată și pură,
A fost chemată de fratele ei cu-n cursă dură.
Și, neștiind de ce-o aștepta, a venit cu credință,
Dar inima lui Amnon ascundea o grea sentință.

Forțată, lipsită de putere și apărare,
Tamar a fost trădată de cel ce-i era frate,
O durere mare i-a pătruns în sufletul adânc,
O nedreptate ce-a sfâșiat al ei vis blând.

„Nu face aceasta, frate, căci păcatul e mare!”
Dar el nu a ascultat, orbind în a sa răzbunare.
A săvârșit păcatul și-a frânt inima ei,
Iar după aceea, disprețuind-o, a alungat-o-n văi.

Câtă suferință a adus acest păcat amar,
Tamar și-a sfâșiat haina, cu lacrimi plângându-l pe cel ce-a-nșelat.
Iar Amnon, crezând că fapta va rămâne ascunsă,
A lăsat în urmă rușinea, inima ei frântă și străpunsă.

Dar Dumnezeu, Cel Drept, a văzut totul de sus,
Păcatul n-a rămas fără pedeapsă, căci Absalom s-a răzbunat ascuns.
Fratele lui Amnon, mânios și cu sufletul greu,
A hotărât să-l pedepsească pe cel ce-a adus păcatul rău.

Căci nimic nu rămâne ascuns sub cer,
Păcatul iese la lumină, și inima se sparge ca un fier.
Și-a fost răzbunată Tamar, dar durerea n-a trecut,
Căci rana lăsată de păcat rămâne și-n trecut.

Cleopatra, regină a Egiptului de aur,
S-a căsătorit cu fratele ei, sub altfel de tezaur,
Dar în Legea Domnului, păcatul este clar,
Nimeni să nu păcătuiască astfel, căci sufletul e amar.

Aceasta-i povestea amară a fratelui pierdut,
Ce pentru o dorință nebună, pe veci s-a destrămat.
Și astăzi, în inimile noastre să ținem acest adevăr,
Să nu ne lăsăm pradă păcatului, să nu cădem în zăpăcire.

Căci Dumnezeu veghează, dreptatea nu doarme,
Păcatul aduce moarte, oricât de mică-i a sa formă.
Să stăm departe de calea lui Amnon, cea întunecată,
Să păstrăm inimile pure, cu viața nespurcată.

Tamar, cea nevinovată, e simbolul suferinței,
Iar Amnon, cel pierdut, dovada că plata păcatului vine.
Să ne ferim de dorințele necurate,
Să fim buni unii cu alții, cu inimi curate.
Să aveţi în voi gîndul acesta, care era şi în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuş n'a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu,ci S'a desbrăcat pe sine însuş şi a luat un chip de rob, făcîndu-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S'a smerit şi S'a făcut ascultător pînă la moarte, şi încă moarte de cruce. Filipeni 2:5-8 El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întîi născut din toată zidirea. Pentrucă prin El au fost făcute toate lucrurile cari sînt în ceruri şi pe pămînt, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpîniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El. Coloseni 1:15-17 Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Coloseni 2:9 Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos! 2 Tesaloniceni 3:5 Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos, 1 Timotei 2:5 El ne -a mîntuit şi ne -a dat o chemare sfîntă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărîrea Lui şi după harul care ne -a fost dat în Hristos Isus, înainte de vecinicii, 2 Timotei 1:9 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Hristos. Tit 2:13 El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui, şi care ţine toate lucrurile cu Cuvîntul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor, şi a şezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte, Evrei 1:3 pe cînd Fiului I -a zis: ,,Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate: Evrei 1:8 cu cît mai mult sîngele lui Hristos, care, prin Duhul cel vecinic, S'a adus pe Sine însuş jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului cel viu! Evrei 9:14 Isus Hristos este acelaş ieri şi azi şi în veci! Evrei 13:8 Petru, apostol al lui Isus Hristos, către aleşii cari trăiesc ca străini, împrăştiaţi prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia, după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul, spre ascultarea şi stropirea cu sîngele lui Isus Hristos: Harul şi pacea să vă fie înmulţite! 1 Petru 1:1-2 deci, ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos. 1 Ioan 1:3 (Căci trei sînt cari mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvîntul şi Duhul Sfînt, şi aceşti trei una sînt.) Şi trei sînt cari mărturisesc (pe pămînt): Duhul, apa şi sîngele, şi aceşti trei sînt una în mărturisirea lor. 1 Ioan 5:7-8 Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit, şi ne -a dat pricepere să cunoaştem pe Celce este adevărat. Şi noi sîntem în Celce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa vecinică. 1 Ioan 5:20 Eu, Ioan, fratele vostru, care sînt părtaş cu voi la necaz, la Împărăţie şi la răbdarea în Isus Hristos, mă aflam în ostrovul care se cheamă Patmos, din pricina Cuvîntului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei lui Isus Hristos. Apocalipsa 1:8
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 13
Opțiuni