** „Toma, cel ce a căutat să vadă ca să creadă”**
** „Toma, cel ce a căutat să vadă ca să creadă”**



În vremuri de lumină și de mare-ntunecime,
Toma stătea în umbră, cu îndoieli și teamă-n inime.
Un ucenic ce L-a urmat pe Domnul cu ardoare,
Dar când a fost chemat la cruce, a simțit răbdare mare.

Iisus a fost răstignit, iubirea s-a jertfit,
Și-a înviat din morți, așa cum El a prorocit.
Dar Toma, plin de îndoieli, nu a vrut să creadă,
„Până nu voi vedea rănile, până nu voi pune mâna, nu voi cere răsplată.”

Frații ucenici i-au spus cu bucurie,
„L-am văzut pe Domnul! E viu, e în vecie!”
Dar Toma, neclintit, a răspuns în șoapte:
„Până nu voi atinge, nu voi crede-n moarte.”

Și iată că-ntr-o zi, în foișorul sfânt,
Iisus S-a arătat, purtând pe mâini și picioare un semn preasfânt.
„Toma, vino, atinge și vezi cu ochii tăi,
Căci Eu sunt Domnul, ce-a învins moartea în al lumii văi.”

Cu mâinile tremurânde, Toma a atins,
Rănile din palme, semnele învinse.
Atunci, credința i s-a aprins în pieptul său amar,
„Domnul meu și Dumnezeul meu!” a spus cu suflet rar.

„Fericiți sunt cei ce cred fără să vadă,
Dar tu, Toma, ai văzut și ai găsit calea adevărată.”
Cu ochii plini de lacrimi, Toma a îngenuncheat,
Căci credința și îndoiala în suflet i s-au împăcat.

Dar nu doar îndoiala îl definește pe Toma-n lume,
Căci după întâlnirea cu Iisus, s-a schimbat pe bune.
A mers cu inima plină de credință și iubire,
A vestit Cuvântul, a răspândit mântuire.

Prin țări și neamuri îndepărtate,
Toma a propovăduit vestea-nvierii adevărate.
Dintr-un ucenic ce căuta dovezi în carne și-n sânge,
S-a transformat în cel ce a trăit cu credința-n suflet, fără a plânge.

Astfel, învățăm din povestea lui Toma,
Că îndoiala nu înseamnă sfârșitul drumului spre Domnul.
Fiecare suflet ce caută, va găsi o cale,
Și va înțelege credința ca fiind comoara cea mai mare.
Pildele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel, 2 pentru cunoaşterea înţelepciunii şi învăţăturii, pentru înţelegerea cuvintelor minţii; 3 pentru căpătarea învăţăturilor de bun simţ, de dreptate, de judecată şi de nepărtinire; 4 ca să dea celor neîncercaţi agerime de minte, tînărului cunoştinţă şi chibzuinţă, - 5 să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa, şi cel priceput, şi va căpăta iscusinţă- 6 pentru prinderea înţelesului unei pilde sau al unui cuvînt adînc, înţelesul cuvintelor înţelepţilor şi al cuvintelor lor cu tîlc. 7 Frica Domnului este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura. 8 Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău, şi nu lepăda îndrumările mamei tale! 9 Căci ele sînt o cunună plăcută pe capul tău, şi un lanţ de aur la gîtul tău. 10 Fiule, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te lăsa cîştigat de ei! 11 Dacă-ţi vor zice: ,,Vino cu noi! Haidem să întindem curse ca să vărsăm sînge, să întindem fără temei laţuri celui nevinovat; 12 haidem să -i înghiţim de vii, ca locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se pogoară în groapă; 13 vom găsi tot felul de lucruri scumpe, şi ne vom umplea casele cu pradă; 14 vei avea şi tu partea ta la fel cu noi, o pungă vom avea cu toţii!`` - 15 fiule, să nu porneşti la drum cu ei, abate-ţi piciorul de pe cărarea lor! 16 Căci picioarele lor aleargă la rău, şi se grăbesc să verse sînge. 17 Dar degeaba se aruncă laţul înaintea ochilor tuturor păsărilor; 18 căci ei întind curse tocmai împotriva sîngelui lor, şi sufletului lor îşi întind ei laţuri. 19 Aceasta este soarta tuturor celor lacomi de cîştig: lăcomia aduce pierderea celor ce se dedau la ea. 20 Înţelepciunea strigă pe uliţe, îşi înalţă glasul în pieţe: 21 strigă unde e zarva mai mare; la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei: 22 ,,Pînă cînd veţi iubi prostia, proştilor? Pînă cînd le va plăcea batjocoritorilor batjocura, şi vor urî nebunii ştiinţa? 23 Întoarceţi-vă să ascultaţi mustrările mele! Iată, voi turna duhul meu peste voi, vă voi face cunoscut cuvintele mele... 24 Fiindcă eu chem şi voi vă împotriviţi, fiindcă îmi întind mîna şi nimeni ia seama, 25 fiindcă lepădaţi toate sfaturile mele, şi nu vă plac mustrările mele, 26 de aceea şi eu, voi rîde cînd veţi fi în vreo nenorocire, îmi voi bate joc de voi cînd vă va apuca groaza, 27 cînd vă va apuca groaza ca o furtună, şi cînd vă va învălui nenorocirea ca un vîrtej, cînd va da peste voi necazul şi strîmtorarea. 28 Atunci mă vor chema, şi nu voi răspunde; mă vor căuta, şi nu mă vor găsi. 29 Pentrucă au urît ştiinţa, şi n'au ales frica Domnului, 30 pentrucă n'au iubit sfaturile mele, şi au nesocotit toate mustrările mele. 31 De aceea se vor hrăni cu roada umbletelor lor, şi se vor sătura cu sfaturile lor. 32 Căci împotrivirea proştilor îi ucide, şi liniştea nebunilor îi pierde; 33 dar cel ce m'ascultă va locui fără grijă, va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău.
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 19
Opțiuni