**„David și Goliat: Lecții despre Puterea Credinței și Curajul de a Înfrunta Provocările Vieții cu Dumnezeu de Partea Ta”**
**David și Goliat – O Poveste a Biruinței Credinței**


Pe câmpul larg, sub cerul înalt,
Oștirea stătea înfiorată și înfrântă,
Căci în fața lor, un uriaș era lăsat,
Pe nume Goliat, fiară de neînvins, blestemată.

Cu sabia sa, ascuțită și grea,
El râdea de cei ce credeau în Domnul lor,
Zicea: „Veniți, luptați-vă cu mine, cine vrea?
Sau toți veți pieri, striviți sub al meu picior.”

Israelul tremura, chiar soldați viteji,
Dar niciunul nu-ndrăznea să iasă la luptă,
Căci Goliat părea ca un munte, puternic de zece regi,
Și nimeni nu voia moartea să-l înfrunte.

Zi după zi, uriașul striga,
Batjocorind pe Dumnezeu și armata Sa,
Și nimeni nu răspundea cu curaj la chemarea
Unui războinic care cerea viața lor fără frică.

Dar într-o zi, în zori de lumină,
Un tânăr păstor, cu inimă de leu,
David, cel mai mic dintre fiii lui Isai,
A venit, trimis de tatăl său cu hrană la frați.

Când a auzit de Goliat și de batjocura sa,
Inima lui s-a aprins de râvnă curată,
„Cine este acesta ce îndrăznește-a sfida
Oștirea Dumnezeului Celui Viu, neînvinsă și sfântă?”

Frații lui David, mânioși și-nfricoșați,
I-au spus să plece, că nu-i de joacă cu Goliat,
Dar el, cu curajul unei credințe mari,
S-a prezentat înaintea lui Saul, spunând:

„Eu voi merge împotriva acestui uriaș,
Căci Domnul mă va izbăvi din mâinile lui,
Așa cum m-a izbăvit din ghearele leului și ale ursului,
Domnul meu va fi cu mine în această luptă.”

Saul a încercat să-l îmbrace în armură grea,
Dar David a refuzat, simțind-o povară,
„Nu cu sabia, nu cu scutul voi birui,
Ci cu Numele Domnului, Cel care mă apără!”

Cu o praștie simplă și cinci pietre din râu,
David s-a apropiat de uriașul Goliat,
Iar mulțimea privea cu ochii înfricoșați,
Căci nimeni nu credea că un băiat putea câștiga.

„Ce, un copil mă întâmpină cu pietre și lemn?”
Râse Goliat cu un zâmbet plin de dispreț,
„Vino la mine, și trupul tău îl voi da păsărilor cerului!”
Dar David, neclintit, a rostit cu credință:

„Tu vii la mine cu sabie și suliță grea,
Dar eu vin la tine în Numele Dumnezeului oștirilor,
Pe care tu L-ai batjocorit și sfidat,
Astăzi Domnul te va da în mâinile mele!”

Cu o mișcare rapidă, David și-a întins praștia,
O piatră s-a desprins din mâna sa plină de putere,
Condusă de Domnul, s-a înfipt adânc
În fruntea uriașului, și Goliat a căzut la pământ.

Mulțimea a amuțit, Israel a strigat,
Căci biruința a venit din mâna celui mic,
David, cel ales de Domnul, a biruit cu credință,
O lecție pentru toți, că puterea vine din cer.


Dar povestea nu se sfârșește aici,
Căci biruința lui David nu a fost doar a sa,
Ci a întregului Israel, care văzând, s-a ridicat,
Și au urmărit filistenii, înspăimântați de ce-au aflat.

Domnul a fost Cel care a învins,
Nu puterea brațului, nici mărimea unui om,
Ci credința unui suflet curat, plin de speranță,
A adus salvarea într-o zi ce părea fără scăpare.

Astăzi, și noi ne confruntăm cu uriași,
Frica, îndoiala, necazurile zilei,
Dar să ne amintim de curajul lui David,
Și să ne încredem în Domnul, Cel care biruiește.

Căci El este stânca și scutul nostru,
El este Cel care ne apără în orice luptă,
Și așa cum a fost cu David,
Tot așa va fi cu noi, de ne vom încrede în El.

Fie ca povestea aceasta să ne inspire,
Să ne aducă aminte de puterea credinței,
Căci orice uriaș, oricât de mare ar părea,
Poate fi înfrânt prin Numele Domnului nostru.



1 Samuel capitol 1 Era un om din Ramataim-Ţofim, din muntele lui Efraim, numit Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Ţuf, Efratit. 2 El avea două neveste; una se numea Ana, iar cealaltă Penina. Penina avea copii, dar Ana n'avea. 3 Omul acesta se suia în fiecare an din cetatea sa la Silo, ca să se închine... înaintea Domnului oştirilor şi să -I aducă jertfe. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, preoţi ai Domnului. 4 În ziua cînd îşi aducea Elcana jertfa, dădea părţi nevestei sale Penina, tuturor fiilor, şi tuturor fiicelor pe cari le avea de la ea. 5 Dar Anei îi dădea o parte îndoită; căci iubea pe Ana. Dar Domnul o făcuse stearpă. 6 Protivnica ei o înţepa dese ori, ca s'o facă să se mînie, pentru că Domnul o făcuse stearpă. 7 Şi în toţi anii era aşa. Oridecîteori se suia Ana la casa Domnului, Penina o înţepa la fel. Atunci ea plîngea şi nu mînca. 8 Elcana, bărbatul ei, îi zicea: ,,Ano, pentruce plîngi, şi nu mănînci? Pentruce ţi-este întristată inima? Oare nu preţuiesc eu pentru tine mai mult decît zece fii?`` 9 Ana s'a sculat, dupăce au mîncat şi au băut ei la Silo. Preotul Eli şedea pe un scaun, lîngă unul din uşiorii Templului Domnului. 10 Şi Ana se ruga Domnului cu sufletul amărît şi plîngea! 11 Ea a făcut o juruinţă, şi a zis: ,,Doamne, Dumnezeul oştirilor! Dacă vei binevoi să cauţi spre întristarea roabei Tale, dacă-Ţi vei aduce... aminte de mine şi nu vei uita pe roaba Ta, şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui, şi brici...... nu va trece peste capul lui.`` 12 Fiindcă ea stătea multă vreme în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu băgare de seamă la gura ei. 13 Ana vorbea în inima ei, şi numai buzele şi le mişca, dar nu i se auzea glasul. Eli credea că este beată, 14 şi i -a zis: ,,Pînă cînd vei fi beată? Du-te de te trezeşte.`` 15 Ana a răspuns: ,,Nu, domnul meu, eu sînt o femeie care sufere în inima ei, şi n'am băut nici vin, nici băutură ameţitoare; ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului. 16 Să nu iei pe roaba ta drept o femeie stricată, căci numai prea multa mea durere şi supărare m'a făcut să vorbesc pînă acum.`` 17 Eli a luat din nou cuvîntul, şi a zis: ,,Du-te în pace, şi Dumnezeul lui Israel să asculte rugăciunea pe care I-ai făcut -o!`` 18 Ea a zis: ,,Să capete roaba ta trecerea înaintea ta!`` Şi femeia a plecat. A mîncat, şi faţa ei n'a mai fost aceeaş. 19 S'au sculat disdedimineaţă, şi, dupăce s'au închinat pînă la pămînt înaintea Domnului, s'au întors şi au venit acasă la Rama. 20 Cînd i s'au împlinit zilele, Ana a rămas însărcinată, şi a născut un fiu, căruia i -a pus numele Samuel (Dumnezeu a ascultat), ,,căci`` a zis ea, ,,dela Domnul l-am cerut.`` 21 Bărbatul său Elcana s'a suit apoi cu toată casa lui, să aducă Domnului jertfa de peste an, şi să-şi împlinească juruinţa. 22 Dar Ana nu s'a suit, şi a zis bărbatului ei: ,,Cînd voi înţerca copilul, îl voi duce, ca să fie pus înaintea Domnului şi să rămînă acolo pentru totdeauna....`` 23 Elcana, bărbatul ei, i -a zis: ,,Fă ce vei crede, aşteaptă pînă -l vei înţerca. Numai împlinească-Şi Domnul cuvîntul Lui!`` Şi femeia a rămas acasă, şi a dat ţîţă fiului ei, pînă l -a înţercat. 24 Cînd l -a înţercat, l -a suit cu ea, şi a luat trei tauri, o efă de făină, şi un burduf cu vin. L -a dus în casa Domnului la Silo: copilul era încă mic de tot. 25 Au junghiat taurii, şi au dus copilul la Eli. 26 Ana a zis: ,,Domnul meu, iartă-mă! Cît este de adevărat că sufletul tău trăieşte, domnul meu, atît este de adevărat că eu sînt femeia aceea care stăteam aici lîngă tine şi mă rugam Domnului. 27 Pentru copilul acesta mă rugam, şi Domnul a ascultat rugăciunea pe care I -o făceam. 28 De aceea vreau să -l dau Domnului: toată viaţa lui să fie dat Domnului.`` Şi s'au închinat acolo înaintea Domnului.
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 13
Opțiuni