**„Maria și Iisus: Lacrimi la Cruce”**

Autor: Notar Danie Ioan | Album: **„Sub Crucea Lui, Mama Îndurerată”** | Tematica: Slujire
Resursa adaugata de notardanielioan76 in 16/09/2024

### **Maria, Mama Lacrimilor Divine**

Pe colina Golgotei, sub cerul aspru și crunt,
Stătea Maria, mama, cu sufletul înfrânt.
Ochii ei priveau, plini de lacrimi și durere,
Fiul său pe cruce, răstignit, într-o lume de tăcere.

Pe brațele de lemn, sus, atârna Iisus,
Cel născut din pântecul Mariei, al ei prunc sfânt și dus.
Cum să suporte mama, această grea povară,
Să-și vadă Fiul suferind, sub greutatea morții-amară?

„O, Fiule preasfânt, Tu, darul meu cel blând,
Cum să-ți văd durerea, și rana care-ți cânt?
Tu ești Lumina mea, ești viața mea și speranța,
Acum, în chinul tău, mă simt pierdută, fără biruința.”

Iisus, pe cruce, privi spre mama Sa,
Cu ochii blânzi, plini de iubire, ce nici moartea nu-i va schimba.
Și-atunci, în mijlocul durerii, a rostit cu glas duios,
„Iată, mamă, fiul tău”, arătându-i pe Ioan, cu rost.

### O Mamă și Fiul Ei

Maria privea către Iisus, dar totuși nu-nțelegea,
Cum Fiul ei, Iisus Hristos, poate să-i spună așa.
„Fiule, unde este Fiul meu? Nu e Ioan cel sfânt,
Ci Tu, doar Tu ești pruncul meu, cel trimis pe pământ.”

Și totuși, cuvintele Domnului rămân, adânc săpate-n piept,
Ea știa că voia Lui sfântă e greu de înțeles și drept.
Însă iubirea de mamă o ținea aproape de cruce,
Să fie lângă Iisus, până când moartea-n ea să apuce.

„Fiul meu, Te-am născut cu dureri,
În ieslea săracă, sub razele de stele,
Acum, Te văd pe cruce, purtând păcatele grele,
Cum să înțeleg, Doamne, acest drum de răni și păreri?”

Maria simțea cum inima-i se frânge în două,
Privind spre Iisus, cu mâinile-i goale și rouă,
Dar știa că iubirea lui Dumnezeu era planul sfânt,
Chiar de inima ei mamă plângea sub al morții vânt.

### „Iată, Fiul Tău!”

„Iată, fiul tău”, i-a spus Iisus din greu,
Arătând spre Ioan, cel ce urma să fie-al ei sprijin mereu.
Dar Maria știa, adânc în sufletul ei de foc,
Că adevăratul ei fiu, era Iisus, pe lemnul cel uscat și socotit de noroc.

Ea știa că Iisus era Fiul promis de sus,
Dar, totodată, și Fiul cel pierdut în durerea ce-a adus.
O mamă și Fiul ei, despărțiți de moartea grea,
Dar uniți în iubirea divină, ce n-o poate nimeni lua.

Lângă cruce, Maria a rămas până la capătul vieții,
Cu lacrimi în ochi și durere în inima sorții.
Dar știa că mântuirea lumii se va naște din cruce,
Iar Fiul ei va învia, ca moartea să apuce.

### Rugăciunea Mariei

„Doamne, fii milostiv cu pruncul meu,
Tu care l-ai trimis să poarte al lumii greu.
Și chiar de-l pierd acum, sub al morții nor negru,
Eu știu că-l vei ridica, din mormântul cel rece și etern.”

Cu aceste gânduri, Maria a strâns în piept
Ultimele cuvinte ale Fiului ei, drept.
Și aștepta ziua, când lumina din cer va veni,
Când Fiul ei, Hristos, din morți se va trezi.

Lângă cruce, Maria a înțeles chemarea,
Că Iisus, Fiul ei, e Mântuirea și salvarea.
Și chiar de moartea l-a luat din brațele-i curate,
El va reveni, ca să aducă viața fără păcate.

### Moștenirea de Mamă

Maria, mama Fiului sfânt,
Ne arată cum să-L urmăm pe Domnul pe pământ.
În credință, în răbdare, în iubirea cea curată,
Ca să fim fii ai Domnului, sub crucea Sa ridicată.

Căci așa cum Maria a suferit cu Fiul ei,
Și noi suferim sub greutatea păcatelor grele, în văpăi.
Dar prin suferință și lacrimi, găsim salvarea divină,
Prin crucea Domnului, viața noastră e lumină.

Matei capitol 28 La sfîrşitul zilei Sabatului, cînd începea să se lumineze în spre ziua dintîi a săptămînii, Maria Magdalina şi cealaltă Marie au venit să vadă mormîntul. 2 Şi iatăcă s'a făcut un mare cutremur de pămînt; căci un înger al Domnului s'a pogorît din cer, a venit şi a prăvălit piatra dela uşa mormîntului, şi a şezut pe ea. 3 Înfăţişarea lui era ca fulgerul, şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. 4 Străjerii au tremurat de frica lui, şi au rămas ca nişte morţi. 5 Dar îngerul a luat cuvîntul, şi a zis femeilor: ,,Nu vă temeţi; căci ştiu că voi căutaţi pe Isus, care a fost răstignit. 6 Nueste aici; a înviat, după cum zisese. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul; 7 şi duceţi-vă repede de spuneţi ucenicilor Lui că a înviat dintre cei morţi. Iată că El merge înaintea voastră în Galilea; acolo Îl veţi vedea. Iată că v'am spus lucrul acesta.`` 8 Ele au plecat repede de la mormînt, cu frică şi cu mare bucurie, şi au alergat să dea de veste ucenicilor Lui. 9 Dar iată că le -a întîmpinat Isus, şi le -a zis: ,,Bucuraţi-vă!`` Ele s'au apropiat să -I cuprindă picioarele, şi I s'au închinat. 10 Atunci Isus le -a zis: ,,Nu vă temeţi; duceţi-vă de spuneţi fraţilor Mei să meargă în Galilea: acolo Mă vor vedea.`` 11 Pe cînd se duceau ele, au intrat în cetate unii din străjeri, şi au dat de veste preoţilor celor mai de seamă despre toate cele întîmplate. 12 Aceştia s'au adunat împreună cu bătrînii, au ţinut sfat, au dat ostaşilor mulţi bani, 13 şi le-au zis: ,,Spuneţi aşa: ,Ucenicii Lui au venit noaptea, pe cînd dormeam noi, şi L-au furat.` 14 Şi dacă va ajunge lucrul acesta la urechile dregătorului, îl vom potoli noi, şi vă vom scăpa de grijă.`` 15 staşii au luat banii, şi au făcut cum i-au învăţat. Şi s'a răspîndit zvonul acesta printre Iudei pînă în ziua de astăzi. 16 Cei unsprezece ucenici s'au dus în Galilea, în muntele unde le poruncise Isus să meargă. 17 Cînd L-au văzut ei, I s'au închinat, dar unii s'au îndoit. 18 Isus S'a apropiat de ei, a vorbit cu ei, şi le -a zis: ,,Toată puterea Mi -a fost dată în cer şi pe pămînt. 19 Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezîndu -i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh. 20 Şi învăţaţi -i să păzească tot ce v'am poruncit. Şi iată că Eu sînt cu voi în toate zilele, pînă la sfîrşitul veacului. Amin