"Învierea și Necredința: O Călătorie a Credinței"**
Autor: Anonim  |  Album: ** "Ziua Întâia a Domnului – Biruința Peste Îndoială"**  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de notardanielioan76 in 16/09/2024
**Ziua Întâia a Domnului – Învierea și Întâlnirea cu Necredința**


În zorii blânzi ai unei zile sfinte,
S-a ridicat Hristos, din mormânt, fără cuvinte,
Piatra cea grea, mormântul închis,
S-au deschis ca un semn al biruinței, neînvins.

Pe cruce, El a fost rănit și-nfrânt,
Dar înviat, purta coroana vieții în cuvânt.
Femeile-au venit cu lacrimi și jale,
Dar n-au găsit trupul, doar un înger în straie albe.

„De ce căutați pe Cel viu între cei morți?”
A spus îngerul, împrăștiind îndoiala din toți.
„El nu mai este aici, ci s-a sculat,
Mergeți, spuneți ucenicilor, Iisus s-a înălțat.”

Maria, plângând, la mormânt stătea,
Cu sufletul gol, în tristețe cădea,
Dar El i-a șoptit cu blândețe numele său,
„Marie”, i-a zis, „Eu sunt Domnul tău.”

Cu inima tresărind de bucurie,
A alergat să vestească marea minune vie.
Ucenicii erau înspăimântați,
Încuiați în case, cu frica de cei ce-i căutau ca frați.

Dar Domnul a intrat prin uși ferecate,
Pacea a rostit, și toți L-au recunoscut în clipă scurtă,
Le-a arătat mâinile, coasta, rănile de jertfă,
Sufletul lor s-a umplut de o sfântă mireasmă.

„Pacea să fie cu voi, nu vă temeți,
Eu am învins moartea, voi sunteți credincioșii mei adevărați,”
Dar Toma, cel necredincios, nu era cu ei,
Și nu credea, spunea că-s doar năluciri de idei.

„De nu voi vedea semnele cuielor în mâini,
Și de nu voi pune degetul în rănile din păcătoșii țepuși,
Nu voi crede”, striga cu necredință mare,
Dar Domnul avea răbdare cu al său suflet de-ntrebare.

A opta zi, Iisus iarăși veni,
Și Toma, cel îndoielnic, față în față cu El se regăsi.
„Adu-ți degetul, Toma, și pipăie rănile mele,
Să nu mai fii necredincios, ci plin de credință-n stele.”

„Domnul meu și Dumnezeul meu”, a strigat în lacrimi grele,
În fața Sa, genunchii lui au căzut, ca frunze de pădure rebele.
Și Domnul i-a spus cu o dulce mustrare,
„Fericiți sunt cei ce n-au văzut, și totuși cred în a mea înviere.”

Dar nu doar lui Toma s-a arătat,
Ci și pe drum, către Emaus, cu pași tainici,
Doi ucenici, călătoriți de gânduri grele,
Discutau despre cele întâmplate, fără de veselie și fără de stele.

Domnul le-a apărut pe drum, neștiut,
Și au vorbit despre Scripturi și ce s-a petrecut.
Ei nu L-au cunoscut, căci ochii lor erau închiși,
Dar inima lor ardea, ca jarul din coșul aprins.

La masă, în casa lor de popas,
Când pâinea frântă a fost, ei L-au recunoscut, în al Său glas.
„Este El!”, strigară ei cu bucurie,
Dar El a dispărut, ca o adiere blândă și vie.

Cei doi au alergat la ucenici,
Vestind că Domnul a înviat, a venit din morți.
Toți au început să înțeleagă minunea cea mare,
Hristos era viu, chiar în mijlocul lor, ca o floare.

Ziua Întâia a Domnului, ziua învierii,
A fost începutul veșniciei, al biruinței iubirii.
Rănile Sale au devenit semne de har,
Pentru cei ce vor crede și vor urma pe-al vieții altar.

Din necredința lui Toma am învățat,
Că nu e nevoie să vedem totul clar,
Căci credința în Domnul ne poartă departe,
Chiar și fără a pipăi rănile Sale pe cruce.

Iar cei care merg pe drumuri de-ndoială,
Să-și deschidă inima la lumina ce curge din Scriptură.
Hristos e viu, El e în mijlocul nostru mereu,
Și ne călăuzește pașii, spre cerul său greu.

Apocalipsa capitol 19 După aceea, am auzit în cer ca un glas puternic de gloată multă, care zicea: ,,Aliluia! A Domnului, Dumnezeului nostru, este mîntuirea, slava, cinstea şi puterea! 2 Pentrucă judecăţile Lui sînt adevărate şi drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pămîntul cu curvia ei, şi a răzbunat sîngele robilor Săi, din mîna ei.`` 3 Şi au zis a doua oară: ,,Aliluia!.. Fumul ei se ridică în sus în vecii vecilor!`` 4 Şi cei douăzeci şi patru de bătrîni şi cele patru făpturi vii s'au aruncat la pămînt şi s'au închinat lui Dumnezeu, care şedea pe scaunul de domnie. Şi au zis: ,,Amin! Aliluia!`` 5 Şi din scaunul de domnie a ieşit un glas, care zicea: ,,Lăudaţi pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui, voi cari vă temeţi de El, mici şi mari!`` 6 Şi am auzit, ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: ,,Aliluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărăţească. 7 Să ne bucurăm, să ne veselim, şi să -I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s'a pregătit, 8 şi i s'a dat să se îmbrace cu in supţire, strălucitor, şi curat.`` -(Inul subţire sînt faptele neprihănite ale sfinţilor.) 9 Apoi mi -a zis: ,,Scrie: Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!`` Apoi mi -a zis: ,,Acestea sînt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!`` 10 Şi m'am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui Dar el mi -a zis: ,,Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sînt un împreună slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, cari păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te! (Căci mărturia lui Isus este duhul proorociei.``) 11 Apoi am văzut cerul deschis, şi iată că s'a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el, se cheamă ,,Cel credincios`` şi ,,Cel adevărat``, şi El judecă şi Se luptă cu dreptate. 12 chii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti, şi purta un nume scris, pe care nimeni nu -l ştie, decît numai El singur. 13 Era îmbrăcat cu o haină muiată în sînge. Numele Lui este: ,,Cuvîntul lui Dumnezeu.`` 14 ştile din cer Îl urmau călări pe cai albi, îmbrăcate cu in supţire, alb şi curat. 15 Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească Neamurile cu ea, pe cari le va cîrmui cu un toiag de fer. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mîniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu. 16 Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: ,,Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor.`` 17 Apoi am văzut un înger, care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare, şi a zis tuturor păsărilor, cari sburau prin mijlocul cerului: ,,Veniţi, adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu, 18 ca să mîncaţi carnea împăraţilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor şi a călăreţilor, şi carnea a tot felul de oameni, slobozi şi robi, mici şi mari!`` 19 Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pămîntului şi oştile lor, adunate ca să facă răsboi cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui. 20 Şi fiara a fost prinsă. Şi împreună cu ea, a fost prins proorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele, cu cari amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei, şi se închinaseră icoanei ei. Amîndoi aceştia au fost aruncaţi de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă. 21 Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia, care ieşea din gura Celui ce şedea călare pe cal. Şi toate păsările s'au săturat din carnea lor.
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 19
Opțiuni