De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji, şi puneţi-vă toată nădejdea în harul, care vă va fi adus, la arătarea lui Isus Hristos.

Autor: Notar Daniel Ioan | Album: ,,Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de cînd au adormit părinţii noştri, toate rămîn aşa cum erau dela începutul zidirii!`` | Tematica: Revenirea Domnului
Resursa adaugata de notardanielioan76 in 16/09/2024

Domnul nu întîrzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o
îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.

Sub greul păcatului, sufletul apasă,
Dar harul Domnului ne ține în viață.
Când viața e amară, când totul pare pierdut,
E lumina credinței ce ne-a renăscut.

Cu ochii ridicați spre cerul înalt,
Așteptăm, Doamne, glasul Tău curat.
În rugăciune adâncă, cerem îndurare,
Căci Tu ești izvorul de milă și salvare.

Iosif, cel vândut de frați cu ură,
A fost luat de Domnul din groapa cea dură.
În Egipt, prin încercări și suferinți,
A devenit salvatorul multor fii.

Așa, și noi, prin valuri de ispită,
Ne ridicăm cu credința neclintită.
Căci planul Domnului este neschimbat,
Chiar și-n necazuri, El ne-a ridicat.

Încă o dată, iubirea ne-nconjoară,
Căci Dumnezeu din ceruri nu ne lasă să pierim.
El e al nostru scut, al nostru stâlp de foc,
Ne cheamă la El, cu brațele larg deschise, neîncetat.

De câte ori am rătăcit în noapte,
Dar Tu, Iisuse, ne-ai adus departe,
Din groapa adâncă a morții și-a păcatului greu,
Spre calea dreaptă, spre cerul Tău.

Prin fapte grele, prin vorbe neînțelepte,
Ne-am depărtat de Tine, de bucuria dreptății,
Dar pocăința ne-a arătat calea bună,
Și în harul Tău am găsit odihnă.

O, cât de mare-i dragostea Ta, Doamne,
Care pe cruce ai pătimit fără seamăn.
Pentru fiecare suflet pierdut,
Ai plătit prețul suprem, pe cruce țintuit.

Și Petru, cel ce a căzut de trei ori,
A plâns amar, cu ochii plini de nori,
Dar Tu l-ai ridicat și i-ai dat putere,
Să fie stâlpul Bisericii în veșnicie.

Când credința înflorește în inima curată,
Fiecare pas devine o rugăciune înălțată.
Ne îndreptăm spre Tine, Domn bun și sfânt,
Căci Tu ne-ai promis cerul și pământul nou.

Prin pocăință vine izbăvirea,
Și sufletul primește toată fericirea,
În prezența Ta, Iisuse, mântuitorul meu,
Îți închin întreaga mea viață și numele greu.

Ne rugăm pentru cei care rătăcesc,
Ca fiul risipitor, cei ce Te părăsesc.
Știm că, în mila Ta cea nemărginită,
Îi vei primi din nou, cu brațele-ți deschise.

Iată, credința crește din suferință,
Ea este darul Tău, o sfântă biruință.
Pocăința adâncă aduce mântuire,
Și sufletul găsește în Tine împlinire.

În ziua Domnului, când totul va fi nou,
Vom sta cu Tine, Doamne, la tronul Tău.
Și-atunci, întreaga lume va cunoaște iubirea,
Căci Tu ești calea, adevărul și trăirea.

Pocăința e comoara ce-o purtăm în inimă,
Căci ea ne duce sus, la viața sublimă.
Credința, ca un foc ce arde neîncetat,
Ne poartă spre ceruri, spre locul cel înalt.

Și în ziua marii judecăți, când Tu vei reveni,
Ne vei chema, pe toți cei ce-n Tine-am crezut,
La marea întâlnire, la marea biruință,
Unde păcatul și moartea nu vor mai exista.

2 Petru capitol 3 Prea iubiţilor, aceasta este a doua epistolă, pe care v'o scriu. În amîndouă, caut să vă trezesc mintea sănătoasă, prin înştiinţări, 2 ca să vă fac să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii prooroci, şi de porunca Domnului şi Mîntuitorului nostru, dată prin apostolii voştri. 3 Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, cari vor trăi după poftele lor, 4 şi vor zice: ,,Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de cînd au adormit părinţii noştri, toate rămîn aşa cum erau dela începutul zidirii!`` 5 Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pămînt scos prin Cuvîntul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei, 6 şi că lumea de atunci a perit tot prin ele, înecată de apă. 7 Iar cerurile şi pămîntul de acum sînt păzite şi păstrate, prin acelaş Cuvînt, pentru focul din ziua de judecată şi de peire a oamenilor nelegiuiţi. 8 Dar, prea iubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sînt ca o zi. 9 Domnul nu întîrzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. 10 Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pămîntul, cu tot ce este pe el, va arde. 11 Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr'o purtare sfîntă şi evlavioasă, 12 aşteptînd şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? 13 Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pămînt nou, în care va locui neprihănirea. 14 De aceea, prea iubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină, şi în pace. 15 Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mîntuire, cum v'a scris şi prea iubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui, 16 ca şi în toate epistolele lui, cînd vorbeşte despre lucrurile acestea. În ele sînt unele lucruri grele de înţeles, pe cari cei neştiutori şi nestatornici le răstîlmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor. 17 Voi deci, prea iubiţilor, ştiind mai dinainte aceste lucuri, păziţi-vă ca nu cumva să vă lăsaţi tîrîţi de rătăcirea acestor nelegiuiţi, şi să vă pierdeţi tăria; 18 ci creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mîntuitorului nostru Isus Hristos. A Lui să fie slava, acum şi în ziua veciniciei. Amin