Din zorii zilei mele

Autor: Traian Dorz | Album: Cântări de drum | Tematica: Slujire
Resursa adaugata de Alexandra1989 in 10/10/2024

Referințe

Rut 2

Rut. Boaz
Rut 2:1 Naomi avea o rudă după bărbat. Acesta era un om foarte bogat, din familia lui Elimelec, şi se numea Boaz.
Rut 2:2 Rut, Moabita, a zis către Naomi: „Lasă-mă, te rog, să mă duc să strâng spice de pe câmpul aceluia înaintea căruia voi căpăta trecere.” Ea i-a răspuns: „Du-te, fiica mea.”
Rut 2:3 Ea s-a dus într-un ogor să strângă spice pe urma secerătorilor. Şi s-a întâmplat că ogorul acela era al lui Boaz, care era din familia lui Elimelec.
Rut 2:4 Şi iată că Boaz a venit din Betleem şi a zis secerătorilor: „Domnul să fie cu voi!” Ei i-au răspuns: „Domnul să te binecuvânteze!”
Rut 2:5 Şi Boaz a zis slujitorului însărcinat cu privegherea secerătorilor: „A cui este tânăra aceasta?”
Rut 2:6 Slujitorul însărcinat cu privegherea secerătorilor a răspuns: „Este o tânără moabită, care s-a întors cu Naomi din ţara Moabului.
Rut 2:7 Ea a zis: ‘Dă-mi voie să strâng şi să culeg spice dintre snopi, rămase pe urma secerătorilor.’ Şi de azi-dimineaţă, de când a venit, a stat în picioare până acum şi nu s-a odihnit decât o clipă în casă.”
Rut 2:8 Boaz a zis către Rut: „Ascultă, fiică, să nu te duci să culegi spice în alt ogor; să nu te depărtezi de aici şi rămâi cu slujnicele mele.
Rut 2:9 Uită-te unde vor secera pe câmp şi du-te după ele. Am poruncit slugilor mele să nu se atingă de tine. Şi când îţi va fi sete, să te duci la vase şi să bei din ce vor scoate slugile.”
Rut 2:10 Atunci, ea s-a aruncat cu faţa la pământ şi i-a zis: „Cum am căpătat eu trecere înaintea ta, ca să te îngrijeşti de mine, o străină?”
Rut 2:11 Boaz i-a răspuns: „Mi s-a spus tot ce ai făcut pentru soacră-ta de la moartea bărbatului tău şi cum ai părăsit pe tatăl tău şi pe mama ta şi ţara în care te-ai născut, ca să mergi la un popor pe care nu-l cunoşteai mai înainte.
Rut 2:12 Domnul să-ţi răsplătească ce ai făcut şi plata să-ţi fie deplină din partea Domnului Dumnezeului lui Israel, sub ale cărui aripi ai venit să te adăposteşti!”
Rut 2:13 Şi ea a zis: „O! să capăt trecere înaintea ta, domnul meu! Căci tu m-ai mângâiat şi vorbele tale au mers la inima slujnicei tale. Şi totuşi eu nu sunt nici măcar ca una din slujnicele tale.”
Rut 2:14 La vremea prânzului, Boaz a zis către Rut: „Apropie-te, mănâncă pâine şi înmoaie-ţi bucata în oţet.” Ea a şezut lângă secerători. I-au dat grăunţe prăjite, a mâncat şi s-a săturat şi ce a rămas a strâns.
Rut 2:15 Apoi s-a sculat să culeagă spice. Boaz a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: „Lăsaţi-o să culeagă spice şi între snopi şi să n-o opriţi;
Rut 2:16 şi chiar voi să-i scoateţi din snopi câteva spice, s-o lăsaţi să culeagă spice şi să n-o înfruntaţi.”
Rut 2:17 Ea a cules spice de pe câmp până seara şi a bătut ce culesese. A ieşit aproape o efă de orz.
Rut 2:18 A luat-o şi a intrat în cetate şi soacră-sa a văzut ce culesese. Rut a scos şi rămăşiţele de la prânz şi i le-a dat.
Rut 2:19 Soacră-sa i-a zis: „Unde ai cules astăzi spice şi unde ai muncit? Binecuvântat să fie cel ce s-a îngrijit de tine!” Şi Rut a spus soacrei sale la cine muncise: „Omul la care am muncit azi”, a zis ea, „se numeşte Boaz.”
Rut 2:20 Naomi a zis nurorii sale: „Să fie binecuvântat de Domnul, care este plin de îndurare pentru cei vii, cum a fost şi pentru cei ce au murit. Omul acesta este rudă cu noi”, i-a mai spus Naomi, „este din cei ce au drept de răscumpărare asupra noastră.”
Rut 2:21 Rut, Moabita, a adăugat: „El mi-a mai zis: ‘Rămâi cu slugile mele, până vor isprăvi de secerat.’”
Rut 2:22 Şi Naomi a zis către noră-sa Rut: „Este bine, fiica mea, să ieşi cu slujnicele lui şi să nu te întâlnească cineva în alt ogor.”
Rut 2:23 Ea s-a ţinut dar de slujnicele lui Boaz, ca să culeagă spice, până la sfârşitul seceratului orzurilor şi seceratului grâului. Şi locuia cu soacră-sa.

Din zorii zilei mele în lanul Tău m-am dus,
culegător de spice, așa cum Tu mi-ai spus.

Cântau secerătorii, eu îi urmam tăcut,
sfios și singuratic și lăcrimând ca Rut.

Prin tot zăduful zilei, sub soarele arzând,
cu fruntea aplecată m-am ostenit tăcând.

Dorind când vine seara să-Ți pot aduce-n prag,
c-o dragoste smerită toți snopii strânși cu drag...

Stăpâne, iată seara se-ntinde peste văi,
pe rând se-ntorc Acasă toți lucrătorii Tăi.

În urma tuturora mă-ntorc și eu tăcut,
sfios și singuratic și lăcrimând, ca Rut.

Mă rușinez de rodul puțin agonisit,
dar Tu cunoști arșița prin care m-am trudit.

O, iată vine noaptea, Îți cer un adăpost
s-adorm cu cei cu care la munca Ta am fost.

Întinde-Ți peste mine veșmântul Tău plăcut,
la sfintele-Ți picioare s-adorm și eu, ca Rut.

Iar Mâine Dimineață mă scoală fericit,
să-ntâmpin Bucuria spre care-am suferit!