Cine poate să-nţeleagă acel vuiet nerostit
Care umblă pe-ntunerec într-un suflet chinuit,
Pe când nu mai vine somnul şi când tâmplele te dor
Şi când gândurile toate se îngrămădesc în stol?
Cine poate să aleagă care-i lamura de vis
Care vine din lumină şi te-nalţă-n Paradis,
Ce te ţine în trezie, în vegherea rugăciunii,
Când în flacăra iubirii se topeşte scoarţa humii?
Cel ce-i Suveran în ceruri, Cel venit din Paradis,
Mielul sfânt din veşnicie, necreat şi necuprins,
Străbătând prin neagra noapte a disperării din abis,
Punând steagul biruinţei când pe cruce a învins,
Numai El te înţelege, numai El rostul îţi ştie,
De aceea te alege pentru Sine-n veşnicie.
Atunci când se-ntâmplã sã nu primim ajutorul din altã parte putem merge cu toatã încrederea la Isus care ne înþelege ºi ne ajutã.Fiindcã ne iubeeºte cu o iubire veºnicã.
Am citit aceasta pezie ,versurile m-au emotionat nespus ,sint atit de bine venite in aceste vremuri cind intreaga omenire are atita nevoie de ajutor:din versurile ei ar trebui sa ne dea de gindit sa cautam ajutorul tot deauna la dumnezeu ,chear daca nu il primim atunci pe moment dar il vom primi cu siguranta:Domnul se te binecuvinteze si sa te ocroteasca in toate zilele vieti tale.