Tu, creștinule în mijlocul furtunii,
Tu mai crezi în Dumnezeu?
Când fericirea pare legată cu funii,
Mai crezi că e cu tine, tot mereu?
De ce mai plângi cu lacrimi amare?
Chiar dacă valuri uriașe se ridică,
Tu ai uitat Cine este mai mare?
Cercetează-te, de unde această frică!
De ce mai plângi când ai Scriptura!
Tu, creștinule care știi ce e scris.
Nu a potolit Isus furtuna,
Aducând pace ca prin vis?
De ce te plângi de paharul suferinței?
Ce-i cu atâta suspin?
Ai uitat de paharul biruinței,
Și că acesta va fi mai plin?
De ce mai plângi privind în jos,
Tu, care știi de unde vine ajutorul.
Îndreaptă-ți privirea spre Hristos
Și încrede-te în Domnul.
Tu, creștinule în mijlocul furtunii,
Nu mai plânge tot mereu …
Când fericirea pare legată cu funii
Și atunci … cu tine e Dumnezeu.
Amin.
Într-o ziuă de grea încercare, în clipe de lacrimi grele, am întrat în cămăruță în părtășie cu Dumnezeu, rugându-mă și citind Scriptura. Dumnezeu mi-o vorbit la nivelul duhului, m-o îmbărbătat și mi-o adus aminte de darul poetic care îl am din partea Lui și că acesta trebuie folosit.
Așa că am pus stiloul pe hârtie și am fost foarte surprins de cum se decurgea strofă după strofă în așa fel încât după aproximativ o oră era întreaga poezie scrisă în fața mea, din pana Duhului Sfânt care mijlocea pentru mine. Căci El mi-a pus întrebările poeziei.
În acest fel am intrat cu lacrimi de amar în părtașie și am ieșit din ea cu o poezie și lacrimi de bucurie sufletească. Slăvit să fie Domnul!
Acestea au avut loc în data de 29 iulie 2024.