De-ai fi de unul singur

Autor: Minzatu Corina | Album: Poezie | Tematica: Diverse
Resursa adaugata de minzatu1- in 01/12/2024

Referințe

Ioan 1:3-5:6

Ioan 1:3 Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El.
Ioan 1:4 În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.
Ioan 1:5 Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o.
Ioan 1:6 A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan.
Ioan 1:7 El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el.
Ioan 1:8 Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină.
Ioan 1:9 Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om venind în lume.
Ioan 1:10 El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.
Ioan 1:11 A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.
Ioan 1:12 Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;
Ioan 1:13 născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.
Ioan 1:14 Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.
Ioan 1:15 Ioan a mărturisit despre El când a strigat: „El este Acela despre care ziceam eu: ‘Cel ce vine după mine este înaintea mea, pentru că era înainte de mine.’”
Ioan 1:16 Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui şi har după har;
Ioan 1:17 căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos.
Ioan 1:18 Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.
Mărturia lui Ioan Botezătorul
Ioan 1:19 Iată mărturisirea făcută de Ioan când iudeii au trimis din Ierusalim pe nişte preoţi şi leviţi să-l întrebe: „Tu cine eşti?”
Ioan 1:20 El a mărturisit şi n-a tăgăduit: a mărturisit că nu este el Hristosul.
Ioan 1:21 Şi ei l-au întrebat: „Dar cine eşti? Eşti Ilie?” Şi el a zis: „Nu sunt!” „Eşti prorocul?” Şi el a răspuns: „Nu!”
Ioan 1:22 Atunci i-au zis: „Dar cine eşti? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce zici tu despre tine însuţi?”
Ioan 1:23 „Eu”, a zis el, „sunt glasul celui ce strigă în pustie: ‘Neteziţi calea Domnului’, cum a zis prorocul Isaia.”
Ioan 1:24 Trimişii erau din partea fariseilor.
Ioan 1:25 Ei i-au mai pus următoarea întrebare: „Atunci de ce botezi, dacă nu eşti Hristosul, nici Ilie, nici prorocul?”
Ioan 1:26 Drept răspuns, Ioan le-a zis: „Eu botez cu apă, dar în mijlocul vostru stă Unul pe care voi nu-L cunoaşteţi.
Ioan 1:27 El este Acela care vine după mine şi care este înaintea mea; eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei Lui.”
Ioan 1:28 Aceste lucruri s-au petrecut în Betabara, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.
Ioan 1:28 Sau: Betania.
Mielul lui Dumnezeu
Ioan 1:29 A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!
Ioan 1:30 El este Acela despre care ziceam: ‘După mine vine un om, care este înaintea mea, căci era înainte de mine.’
Ioan 1:31 Eu nu-L cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă: ca El să fie făcut cunoscut lui Israel.”
Ioan 1:32 Ioan a făcut următoarea mărturisire: „Am văzut Duhul coborându-Se din cer ca un porumbel şi oprindu-Se peste El.
Ioan 1:33 Eu nu-L cunoşteam, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: ‘Acela peste care vei vedea Duhul coborându-Se şi oprindu-Se este Cel ce botează cu Duhul Sfânt.’
Ioan 1:34 Şi eu am văzut lucrul acesta şi am mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu.”
Cei dintâi ucenici
Ioan 1:35 A doua zi, Ioan stătea iarăşi cu doi din ucenicii lui.
Ioan 1:36 Şi, pe când privea pe Isus umblând, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!”
Ioan 1:37 Cei doi ucenici l-au auzit rostind aceste vorbe şi au mers după Isus.
Ioan 1:38 Isus S-a întors şi, când i-a văzut că merg după El, le-a zis: „Ce căutaţi?” Ei I-au răspuns: „Rabbi (care, tălmăcit, înseamnă: ‘Învăţătorule’), unde locuieşti?”
Ioan 1:39 „Veniţi de vedeţi”, le-a zis El. S-au dus de au văzut unde locuia şi în ziua aceea au rămas la El. Era cam pe la ceasul al zecelea.
Ioan 1:40 Unul din cei doi care auziseră cuvintele lui Ioan şi merseseră după Isus era Andrei, fratele lui Simon Petru.
Ioan 1:41 El, cel dintâi, a găsit pe fratele său Simon şi i-a zis: „Noi am găsit pe Mesia” (care, tălmăcit, înseamnă: „Hristos”).
Ioan 1:42 Şi l-a adus la Isus. Isus l-a privit şi i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa” (care, tălmăcit, înseamnă: „Petru”).
Ioan 1:43 A doua zi, Isus a vrut să Se ducă în Galileea şi a găsit pe Filip. Şi i-a zis: „Vino după Mine.”
Ioan 1:44 Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei şi a lui Petru.
Ioan 1:45 Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis: „Noi am găsit pe Acela despre care au scris Moise, în Lege, şi prorocii: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif.”
Ioan 1:46 Natanael i-a zis: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?” „Vino şi vezi!” i-a răspuns Filip.
Ioan 1:47 Isus a văzut pe Natanael venind la El şi a zis despre el: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleşug.”
Ioan 1:48 „De unde mă cunoşti?” I-a zis Natanael. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.”
Ioan 1:49 Natanael I-a răspuns: „Rabbi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!”
Ioan 1:50 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea.”
Ioan 1:51 Apoi i-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, de acum încolo, veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul omului.”
Nunta din Cana
Ioan 2:1 A treia zi s-a făcut o nuntă în Cana din Galileea. Mama lui Isus era acolo.
Ioan 2:2 Şi la nuntă a fost chemat şi Isus cu ucenicii Lui.
Ioan 2:3 Când s-a isprăvit vinul, mama lui Isus I-a zis: „Nu mai au vin.”
Ioan 2:4 Isus i-a răspuns: „Femeie , ce am a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul .”
Ioan 2:5 Mama lui a zis slugilor: „Să faceţi orice vă va zice.”
Ioan 2:6 Şi acolo erau şase vase de piatră, puse după obiceiul de curăţire al iudeilor; şi în fiecare vas încăpeau câte două sau trei vedre.
Ioan 2:7 Isus le-a zis: „Umpleţi vasele acestea cu apă.” Şi le-au umplut până sus.
Ioan 2:8 „Scoateţi acum”, le-a zis El, „şi aduceţi nunului.” Şi i-au adus.
Ioan 2:9 Nunul, după ce a gustat apa făcută vin (el nu ştia de unde vine vinul acesta, slugile însă, care scoseseră apa, ştiau), a chemat pe mire
Ioan 2:10 şi i-a zis: „Orice om pune la masă întâi vinul cel bun şi, după ce oamenii au băut bine, atunci pune pe cel mai puţin bun, dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum.”
Ioan 2:11 Acest început al semnelor Lui l-a făcut Isus în Cana din Galileea. El Şi-a arătat slava Sa, şi ucenicii Lui au crezut în El.
Ioan 2:12 După aceea, S-a coborât la Capernaum, împreună cu mama, fraţii şi ucenicii Lui; şi acolo n-au rămas multe zile.
Izgonirea vânzătorilor din Templu
Ioan 2:13 Paştele iudeilor erau aproape şi Isus S-a suit la Ierusalim.
Ioan 2:14 În Templu a găsit pe cei ce vindeau boi, oi şi porumbei şi pe schimbătorii de bani şezând jos.
Ioan 2:15 A făcut un bici de ştreanguri şi i-a scos pe toţi din Templu, împreună cu oile şi boii, a vărsat banii schimbătorilor şi le-a răsturnat mesele.
Ioan 2:16 Şi a zis celor ce vindeau porumbei: „Ridicaţi acestea de aici şi nu faceţi din casa Tatălui Meu o casă de negustorie.”
Ioan 2:17 Ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: „Râvna pentru casa Ta Mă mănâncă pe Mine.”
Ioan 2:18 Iudeii au luat cuvântul şi I-au zis: „Prin ce semn ne arăţi că ai putere să faci astfel de lucruri?”
Ioan 2:19 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Stricaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica.”
Ioan 2:20 Iudeii au zis: „Au trebuit patruzeci şi şase de ani ca să se zidească Templul acesta, şi Tu îl vei ridica în trei zile?”
Ioan 2:21 Dar El le vorbea despre templul trupului Său.
Ioan 2:22 Tocmai de aceea, când a înviat din morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că le spusese vorbele acestea şi au crezut Scriptura şi cuvintele pe care le spusese Isus.
Isus şi cei ce cred în Numele Lui
Ioan 2:23 Pe când era Isus în Ierusalim, la Praznicul Paştelor, mulţi au crezut în Numele Lui, căci vedeau semnele pe care le făcea.
Ioan 2:24 Dar Isus nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoştea pe toţi.
Ioan 2:25 Şi n-avea trebuinţă să-I facă cineva mărturisiri despre niciun om, fiindcă El Însuşi ştia ce este în om.
Isus şi Nicodim
Ioan 3:1 Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al iudeilor.
Ioan 3:2 Acesta a venit la Isus noaptea şi I-a zis: „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu, căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.”
Ioan 3:3 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”
Ioan 3:4 Nicodim I-a zis: „Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?”
Ioan 3:5 Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.
Ioan 3:6 Ce este născut din carne este carne şi ce este născut din Duh este duh.
Ioan 3:7 Nu te mira că ţi-am zis: ‘Trebuie să vă naşteţi din nou.’
Ioan 3:8 Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.”
Ioan 3:9 Nicodim I-a zis: „Cum se poate face aşa ceva?”
Ioan 3:10 Isus i-a răspuns: „Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu pricepi aceste lucruri?
Ioan 3:11 Adevărat , adevărat îţi spun că noi vorbim ce ştim şi mărturisim ce am văzut; şi voi nu primiţi mărturia noastră.
Ioan 3:12 Dacă v-am vorbit despre lucruri pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede când vă voi vorbi despre lucrurile cereşti?
Ioan 3:13 Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a coborât din cer, adică Fiul omului, care este în cer.
Şarpele de aramă
Ioan 3:14 Şi , după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului,
Ioan 3:15 pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
Ioan 3:16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
Ioan 3:17 Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.
Ioan 3:18 Oricine crede în El nu este judecat, dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.
Ioan 3:19 Şi judecata aceasta stă în faptul că , odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.
Ioan 3:20 Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.
Ioan 3:21 Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.”
O nouă mărturie a lui Ioan Botezătorul
Ioan 3:22 După aceea, Isus şi ucenicii Lui au venit în ţinutul Iudeii; şi stătea acolo cu ei şi boteza.
Ioan 3:23 Ioan boteza şi el în Enon, aproape de Salim, pentru că acolo erau multe ape, şi oamenii veneau ca să fie botezaţi.
Ioan 3:24 Căci Ioan încă nu fusese aruncat în temniţă.
Ioan 3:25 Între ucenicii lui Ioan şi între un iudeu s-a iscat o neînţelegere cu privire la curăţire.
Ioan 3:26 Au venit deci la Ioan şi i-au zis: „Învăţătorule, Cel ce era cu tine dincolo de Iordan şi despre care ai mărturisit tu iată că botează şi toţi oamenii se duc la El.”
Ioan 3:27 Drept răspuns, Ioan i-a zis: „Omul nu poate primi decât ce-i este dat din cer.
Ioan 3:28 Voi înşivă îmi sunteţi martori că am zis: Nu sunt eu Hristosul, ci sunt trimis înaintea Lui.
Ioan 3:29 Cine are mireasă este mire, dar prietenul mirelui, care stă şi-l ascultă, se bucură foarte mult când aude glasul mirelui: şi această bucurie, care este a mea, este deplină.
Ioan 3:30 Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez.
Ioan 3:31 Cel ce vine din cer este mai presus de toţi; cel ce este de pe pământ este pământesc şi vorbeşte ca de pe pământ. Cel ce vine din cer este mai presus de toţi.
Ioan 3:32 El mărturiseşte ce a văzut şi a auzit, şi totuşi nimeni nu primeşte mărturia Lui.
Ioan 3:33 Cine primeşte mărturia Lui adevereşte prin aceasta că Dumnezeu spune adevărul.
Ioan 3:34 Căci Acela pe care L-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură.
Ioan 3:35 Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat toate lucrurile în mâna Lui.
Ioan 3:36 Cine crede în Fiul are viaţa veşnică, dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”
Samariteanca
Ioan 4:1 Domnul a aflat că fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan.
Ioan 4:2 Însă Isus nu boteza El Însuşi, ci ucenicii Lui.
Ioan 4:3 Atunci a părăsit Iudeea şi S-a întors în Galileea.
Ioan 4:4 Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria,
Ioan 4:5 a ajuns lângă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif.
Ioan 4:6 Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea.
Ioan 4:7 A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus.
Ioan 4:8 Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de-ale mâncării.
Ioan 4:9 Femeia samariteancă I-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?” Iudeii, în adevăr, n-au legături cu samaritenii.
Ioan 4:10 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi cine este Cel ce-ţi zice: ‘Dă-Mi să beau!’, tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.”
Ioan 4:11 „Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoţi apă, şi fântâna este adâncă, de unde ai putea să ai dar această apă vie?
Ioan 4:12 Eşti Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta şi a băut din ea el însuşi şi feciorii lui şi vitele lui?”
Ioan 4:13 Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete.
Ioan 4:14 Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.”
Ioan 4:15 „Doamne”, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot.”
Ioan 4:16 „Du-te”, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici.”
Ioan 4:17 Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.” Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat.
Ioan 4:18 Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.”
Ioan 4:19 „Doamne”, I-a zis femeia, „văd că eşti proroc.
Ioan 4:20 Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta; şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.”
Ioan 4:21 „Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.
Ioan 4:22 Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi, noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci mântuirea vine de la iudei.
Ioan 4:23 Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.
Ioan 4:24 Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.”
Ioan 4:25 „Ştiu”, I-a zis femeia, „că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.”
Ioan 4:26 Isus i-a zis: „Eu , cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.”
Trezirea din Samaria
Ioan 4:27 Atunci au venit ucenicii Lui şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi niciunul nu I-a zis: „Ce cauţi?” sau „Despre ce vorbeşti cu ea?”
Ioan 4:28 Atunci, femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate şi a zis oamenilor:
Ioan 4:29 „Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva este acesta Hristosul?”
Ioan 4:30 Ei au ieşit din cetate şi veneau spre El.
Ioan 4:31 În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce şi ziceau: „Învăţătorule, mănâncă!”
Ioan 4:32 Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoaşteţi.”
Ioan 4:33 Ucenicii au început să-şi zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?”
Ioan 4:34 Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui.
Ioan 4:35 Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriş.
Ioan 4:36 Cine seceră primeşte o plată şi strânge rod pentru viaţa veşnică, pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure în acelaşi timp.
Ioan 4:37 Căci, în această privinţă, este adevărată zicerea: ‘Unul seamănă, iar altul seceră.’
Ioan 4:38 Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi ostenit; alţii s-au ostenit, şi voi aţi intrat în osteneala lor.”
Ioan 4:39 Mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.”
Ioan 4:40 Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Şi El a rămas acolo două zile.
Ioan 4:41 Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui.
Ioan 4:42 Şi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine şi ştim că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.”
Vindecarea fiului unui slujbaş împărătesc
Ioan 4:43 După aceste două zile, Isus a plecat de acolo ca să se ducă în Galileea.
Ioan 4:44 Căci El Însuşi spusese că un proroc nu este preţuit în patria sa.
Ioan 4:45 Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci fuseseră şi ei la praznic.
Ioan 4:46 Isus S-a întors deci în Cana din Galileea, unde prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaş împărătesc al cărui fiu era bolnav.
Ioan 4:47 Slujbaşul acesta a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la El şi L-a rugat să vină şi să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte.
Ioan 4:48 Isus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, cu niciun chip nu credeţi!”
Ioan 4:49 Slujbaşul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino până nu moare micuţul meu.”
Ioan 4:50 „Du-te”, i-a zis Isus, „fiul tău trăieşte.” Şi omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus şi a pornit la drum.
Ioan 4:51 Pe când se cobora el, l-au întâmpinat robii lui şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte.
Ioan 4:52 El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Şi ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile.”
Ioan 4:53 Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăieşte.” Şi a crezut el şi toată casa lui.
Ioan 4:54 Acesta este iarăşi al doilea semn făcut de Isus după ce S-a întors din Iudeea în Galileea.
Vindecarea slăbănogului de 38 de ani
Ioan 5:1 După aceea era un praznic al iudeilor; şi Isus S-a suit la Ierusalim.
Ioan 5:2 În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare, numită în evreieşte Betesda, care are cinci pridvoare.
Ioan 5:3 În pridvoarele acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, care aşteptau mişcarea apei.
Ioan 5:4 Căci un înger al Domnului se cobora, din când în când, în scăldătoare şi tulbura apa. Şi cel dintâi care se cobora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut.
Ioan 5:5 Acolo se afla un om bolnav de treizeci şi opt de ani.
Ioan 5:6 Isus, când l-a văzut zăcând şi fiindcă ştia că este bolnav de multă vreme, i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?”

De-ai fi un singur spic de grâu,
Crescut pe o campie,
Sau un nufăr pe un râu
Secat de apa-i vie,
Ce ai fi tu?

De-ai fi un singur fir de iarbă,
Ce-a răsărit în zare
Prins între două stânci mai mari,
Ce ai fi tu oare?

De-ai fi un singur strop de apă
Căzut pe rădăcină,
Ce rod ar da pământul
Ce-ar fi de-a-lui cunună?

De-ai fi o pasăre rănită
Căzută la pământ,
Ai privii cu ochii-n lacrimi,
Pe frații tăi călătorind!

De-ai fi un singur fulg de nea
Căzut din norul cenușiu,
N-ai acoperii pământul,
Cu covorul alb și viu.

De-ai fi un singur mugurași
Pe-o ramură uscată,
Te-ar bate vântul și te-ar pierde
Și ai pierii de-ndată!

De-ai fi o singură petală
Dintr-o mică garofița,
Ce frumusețe ai mai fi,
Ce chip de porumbiță?

De-ai fi un singur strop de ploaie
Ce cade pe pământ,
Ce ar da pământul?
S-ar usca gemând!

De-ai fi un singur mădular
Și trupul gol sa-ți fie,
Să n-ai o inimă și-un dor,
Ce viața ți-ai mai scrie?

Și dacă-ai fi doar un expir
Fara inspir să fi,
Ți-ai număra tu ani?
Nu, n-ai trăii o zi! !

De-ai fi tu doar o rază
Și soare să nu fie
Ai lumina tu zarea
De noaptea cenușie?

De nu ți-ai pune sare
Pe buzele de carne,
Cuvintele-aruncate
Ar aduce jale

Nimic nu-i la-ntâmplate
Toate-și știu slujirea
Și una câte una
Nu-și împlinesc menirea!

Lucrând doar împreună,
În unitate sfântă!
Aduc belșug de pâine
Și nu se mai frământă!

Din ce se făurește vasul
Pentru-ntrebuintare?
Din lutul pus pe piatră,
Fără Olar ce ai fi oare?

De ai fi doar o oiță
Rătăcind pe munți,
Fără să ai o turmă
Umblând gol și desculț,

Fără păstor și casă,
Fără frați și surori,
Ai fi doar o frântură
Din lut și de gunoi!

De n-ar fi-a Lui jertfire!
A Mielului curat,
N-ar fi nici o iertare,
De vină și păcat!

Durerea de-ar fi mare
Și greu de suportat,
Iertare-a să- mi rămână,
Iubind neîndatorat!

Totul e al Domnului