Nu știi Tu, Dumnezeul meu, că inima mi-e frântă?
Nu știi Tu tainele din ea și dorul ce-o frământă?
N-ajunge rugăciunea mea la tronul de-ndurare,
Și ochii Tăi nu-i văd pe-ai mei topiți de-nlăcrimare?
Te-ntreb în fiecare zi; e-aceeași întrebarea,
Însă de-atâția ani Tu taci. Ce lungă-i așteptarea!
De ce mă uiți? De ce Te-ascunzi? M-ai părăsit Tu, oare?
De ce, o, Doamne, nu-mi răspunzi? Tăcerea Ta mă doare.
Știu, ai un plan, ce eu acum nu-l pot pricepe încă;
Un plan de pace. Domnul meu, dă-mi pacea Ta adâncă
Să îmi păzească mintea mea de gândul renunțării,
Oricâtă vreme mă mai lași în valea așteptării.
"Până când, Doamne, mă vei uita neîncetat? Până când Îți vei ascunde Fața de mine?" Psalm 13:1.