Cântarea de laudă

Autor: Traian Dorz | Album: Cântările Bibliei | Tematica: Laudă și închinare
Resursa adaugata de Alexandra1989 in 19/01/2025

Referințe

Exodul 15:1-19

Cântarea de laudă
Exodul 15:1 Atunci, Moise şi copiii lui Israel au cântat Domnului cântarea aceasta. Ei au zis: „Voi cânta Domnului, căci Şi-a arătat slava: A năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ.
Exodul 15:2 Domnul este tăria mea şi temeiul cântărilor mele de laudă: El m-a scăpat. El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda. El este Dumnezeul tatălui meu: pe El Îl voi preamări.
Exodul 15:3 Domnul este un războinic viteaz: Numele Lui este Domnul.
Exodul 15:4 El a aruncat în mare carele lui Faraon şi oastea lui; Luptătorii lui aleşi au fost înghiţiţi în Marea Roşie.
Exodul 15:5 I-au acoperit valurile Şi s-au coborât în fundul apelor, ca o piatră.
Exodul 15:6 Dreapta Ta, Doamne, şi-a făcut vestită tăria; Mâna Ta cea dreaptă, Doamne, a zdrobit pe vrăjmaşi.
Exodul 15:7 Prin mărimea măreţiei Tale, Tu trânteşti la pământ pe vrăjmaşii Tăi; Îţi dezlănţui mânia Şi ea-i mistuie ca pe o trestie.
Exodul 15:8 La suflarea nărilor Tale, s-au îngrămădit apele, S-au ridicat talazurile ca un zid Şi s-au închegat valurile în mijlocul mării.
Exodul 15:9 Vrăjmaşul zicea: ‘Îi voi urmări, îi voi ajunge, Voi împărţi prada de război; Mă voi răzbuna pe ei, Voi scoate sabia şi-i voi nimici cu mâna mea!’
Exodul 15:10 Dar Tu ai suflat cu suflarea Ta Şi marea i-a acoperit; Ca plumbul s-au afundat În adâncimea apelor.
Exodul 15:11 Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne? Cine este ca Tine minunat în sfinţenie, Bogat în fapte de laudă Şi făcător de minuni?
Exodul 15:12 Tu Ţi-ai întins mâna dreaptă, Şi i-a înghiţit pământul.
Exodul 15:13 Prin îndurarea Ta, Tu ai călăuzit Şi ai izbăvit pe poporul acesta, Iar prin puterea Ta îl îndrepţi Spre locaşul sfinţeniei Tale.
Exodul 15:14 Popoarele vor afla lucrul acesta şi se vor cutremura: Apucă groaza pe filisteni,
Exodul 15:15 Se înspăimântă căpeteniile Edomului Şi un tremur apucă pe războinicii lui Moab. Toţi locuitorii Canaanului leşină de la inimă.
Exodul 15:16 Îi va apuca teama şi spaima; Iar văzând măreţia braţului Tău, Vor sta muţi ca o piatră, Până va trece poporul Tău, Doamne! Până va trece Poporul pe care Ţi l-ai răscumpărat.
Exodul 15:17 Tu îi vei aduce şi-i vei aşeza pe muntele moştenirii Tale, În locul pe care Ţi l-ai pregătit ca locaş, Doamne, La Templul pe care mâinile Tale l-au întemeiat, Doamne!
Exodul 15:18 Şi Domnul va împărăţi în veac şi în veci de veci.
Exodul 15:19 Căci caii lui Faraon, carele şi călăreţii lui au intrat în mare, Şi Domnul a adus peste ei apele mării; Dar copiii lui Israel au mers ca pe uscat prin mijlocul mării.”

Partea I

Eu Domnului cânta-voi căci Slava Și-o arată,
El năpustit-a-n mare pe cal și călăreț,
în Domnul Cel Puternic tăria mea e toată
și-al cântecelor mele temei de mare preț.

El m-a scăpat, El este Stăpânul meu Cel Tare
și Domnul meu Cel care în veci Îl voi slăvi;
El Dumnezeul Unic al tatălui meu, care
pe totdeauna-n viață doresc a-L preamări.

El e-n Viteaz războinic și Domnul e-al Său Nume,
El aruncat-a-n mare pe Faraon și-ai săi,
pe veci îi înghițiră a Mării Roșii spume,
s-au pogorât în funduri de ape toți cei răi.

Puternica Ta Dreaptă vestitu-Și-a tăria,
cu Mâna Ta o Doamne, zdrobit-ai pe vrăjmași,
dobori în praf vrăjmașii - și-acolo jos îi lași.

Când Tu-Ți pornești mânia îi mistui ca pe trestii
cu-a Ta suflare apa atunci ai grămădit,
s-au ridicat talazuri ca zidurile crestii
și valurile-n mijloc de mări s-au întărit.

Zicea atunci vrăjmașul: - Gonindu-i îi voi prinde,
îi voi prăda... cu ură pe ei m-aș răzbuna.
- Dar Tu-ai suflat o Doamne, și marea cât cuprinde
i-a acoperit... Ca plumbul s-au afundat în ea.

Partea a II-a

Cine e ca Tine oare,
Doamne, între dumnezei,
cine-i minunat ca Tine
Sfânt și Mare-n tot ce vrei?

Tu ai izbăvit poporul,
prin puterea Ta-l îndrepți
spre lăcașurile sfinte
unde-ndurător l-aștepți.

Spre vrăjmași întins-ai Mâna
și mormântul i-a-nghițit,
prin a Ta-ndurare sfântă
pe-ai Tăi i-ai călăuzit.

Neamurile-aflând aceasta
toate se vor înfrica,
filistenii stau cu groază
și Edomul tot așa.

Îi apucă-al fricii tremur
pe vitejii moabiți,
leșinați de spaimă umblă
trufașii cananiți.

Toți vor fi cuprinși de groază,
teama îi va apuca
văzând brațul Tău puternic,
văzând măreția Ta.

Sta-vor muți precum stă piatra
până-ai Tăi vor fi scăpat,
Doamne, până-Ți treci poporul
care l-ai răscumpărat.

Partea a III-a

Tu îi vei aduce și-i vei așeza
pe-al Tău munte mare, moștenirea Ta,
pe-acel loc pe care Ți l-ai pregătit
ca lăcaș o Doamne, sfânt și neclintit.

Templul cel zidit de Mâna Ta pe plac...
și-atunci Domnul fi-va Domn în veac de veac...
C-ai lui Faraon cei mulți s-au înecat,
călăreții lui în mare au intrat.

Peste ei adus-a Domnul-al mării val
și nu mai scăpară călăreț și cal,
însă pe Israel Domnul l-a scăpat,
l-a trecut prin mare ca pe-un loc uscat.