Vreau lacrima
Ți-ai risipit în lume vrednicia
Ca fiu iubit dar totuşi eşti un fiu
Chiar dacă eşti departe, în pustiu
Şi ţi-ai pierdut la porci destoinicia.
Când recunoşti că ţi-ai pierdut pruncia
În ne-ascultări şi te întorci eşti viu
În inima părintelui, - târziu
Nu e nicicând să afli veşnicia.
Nevrednic sunt şi-mi ştiu şi sărăcia
Dar mă întorc acasă ca să fiu
Din nou copil şi-n dragoste să-nviu.
Vreau lacrima să-mi fie mărturia
Întoarcerii şi pasul blând, zglobiu,
Să preţuiesc acasă bucuria.
Găsești volumul și la : https://www.stephanus.ro/fiul-risipitor-cristian-cosma/