RUGI
Lacrimile mele sunt rugi cu fețe de copii
care nu au răbdare cu lumina zilei
și înserează în umbrele
ce vor să le fie prieteni.
Sunt zilele curmate l-amiaz’
când soarele își cheamă razele dincolo de umbrele amenințătoare.
Sunt uitările promisiunilor
făcute cerului
care s-au pierdut pe drumul firii.
Sunt lenevirile ce au furat din promisiunea binelui;
sunt umbrele care-au
înșelat amurgurile,
furându-le cea mai frumoasă luminozitate
ca batistele roșii fluturate în gări
la plecarea trenurilor.
Sunt lacrimile neplânse când implorau să-și arate vindecarea în suferință.
Lacrimile sunt rugile albite de sinceritate în mărturisirea greșelilor.