Mi-e dor...
Mi-e dor de maci
în iarna de afară,
mi-e dor de veri
și cânt de pitpalaci,
de mireasma grădinii
dată-n floare
și rochița rândunicii
pe care, în copilărie,
voiam să o îmbrac…
Mi-e dor de soarele l-amiază,
de rotocoalele de ulii învârtiți,
de-aleile pe care se plimbau
oameni cuminți și fericiți…
Mi-e dor de mine în copilărie,
culegătoare de albăstrele
și de maci;
cu gândul iar mă duc la volbura-nflorită,
în care, la plecare,
sufletul aș vrea să mi-l-mbrac.