Prietenie

Curg șiroaie de apă
pe fața geamului
ce pare c-ar sta
înaintea unei site...
Demult n-a plouat așa!
Și-au spălat pomii crengile,
frunzele lucesc în ochiuri de apă,
iar drumul,
arată ca un șarpe dornic să înoate.
Privesc dinăuntru
și
sunt mirată când văd venind în zbor,
două păsări mici
care privesc curioase înăuntru
ca un copil
ce-și caută prietenul
căruia-i învățase locul casei.
Așteaptă să vadă mișcare înăuntru, insistă,
repetă de multe ori aceleași mișcări,
mânați de curiozitatea insistentă
sau de afecțiunea primită înainte de ploaie?
Când obosesc,
își lipesc ciocul de geam
parcă sărutându-l…
După un timp,
întind palma pe care
se odihnesc câteva firimituri de cozonac.
Doamne, ce agitație,
bucurie, dar mai ales,
un ciripit voios, repetitiv
al unul limbaj
pe care,
ele cred că-l înțeleg!
Ies degrabă
și întind palma din care ele ciugulesc grăbite la început
apoi mai rar, lungind timpul fericit pentru noi trei.