Noapte albă

Diminețile mijesc zâmbete însorite, plouate,
cu mânuși de frunze adunate;
zilele se ghemuiesc sub palmă solară,
serile lasă vântul să cânte frunzelor,
ce-au mai rămas afară;
nopțile se întind
ca pelteaua de fruct înnegrit;
scrisul plânge sau zâmbește dacă-i primit…
Rugile-mpacă pământul cu cerul,
sufletul-și cheamă
suferința pe rugi,
plânge cu-amar când
cei mulți, mor sub
fieru-ntunericului-plug…
Noaptea-i ziua cerească
ce-i cheamă cerește
pe toți să se pocăiască.
Ochii surâd în zorii de zi;
noaptea mea albă,
te-aștept să revii…