Le sfâșie vântul armura pomilor cu vârfurile spre soare
se luptă să nu fie dezrădăcinați
de suflarea ce nu vrea puterea să i se măsoare…
se împletesc crengi de-a valma,
veverițe privesc speriate din scorburi
norii concurează pe cer
pentru nu știu ce onoruri? !
ropot de ploaie pornește
vântul prin crengi se îmbulzește
se risipește,
crengile încet se descleștează
ca după un coșmar
ce a ținut noaptea întreagă,
plouă mărunt în ziua ce se împarte în două
i-aș da lacrimile mele
pline de-oftat…
să mi le plouă.