În cumpăna vieții


Să văd cum timpul stă în loc
Să mă ascund, de ziua mea de mâine
Privind în sus, înmărmurit de tot
Știind că azi, nu-i mâine sau poimâine

O dâră fină, pe cărarea tristă a vieții
Un firicel de praf, neânsemnat în van
Se naște și apare, în zorii dimineții
Iar mai târziu oftează, . . a mai trecut un an

Cu pas domol, în freamătul din crâng
Când totu-i vis și parcă-i o furtună
Privesc in jur, oftez mai des și plâng
Ulciorul este spart, m-apropi de fântână

Îmi pare-o veșnicie, din casă pân-afară
Poteca-ntunecată, e rece și pustie
Aproape să mă pierd, totu-i o povară
Privesc la ceasul vieții, ora e târzie

Unde mă-ndrept acum, unde voi pleca?
Răsună-n mintea mea, gândul curios
Mai pot schimba ceva, Te pot îndupleca?
Sau am avut destul, puteam fi de folos

O liniște deplină, e tot ce mă-nconjoară
Îmi pare-ntunecat și totuși e lumină
Mă-ntreb dacă primesc, veșnica comoară
De la Acel de sus, care o să Vină

Mă tot întreb și iarăși mă gândesc
Dacă voi fi iertat, de tot ce am greșit?
Iertare-n dar, dacă mai primesc,
Iar de păcatul meu, ... . va fi acoperit?

Apoi în duhul meu, în lacrimi și suspine
Nădăjduiesc în Domnul, cu adevărat
Dreptatea și-ndurarea și Harul ce mă ține
Îmi dă speranța vieții, că voi fi salvat

Și-atunci când totu-i gol, chiar descoperit
Cuvântul e pe buze, fără de minciună
Nu-mi mai aduc aminte, de tot ce-am suferit
Căci țelul meu etern, e veșnica cunună

Atunci în cumpăna vieții, orice bogăție
Și orice-i pământesc, fără de folos
Mă duce în osândă, sau în curăție?
În iadul cel de foc, sau veșnic cu Hristos?

De-aceea, orice gând care mă-nsoțește
Și orice faptă simplă, făcută cu iubire
În drumul către cer, mă călăuzește
Iar la final de drum, primi-voi mântuire.

Amin bandisebastiantapas@gmail. com