Ca murmurul de apă lină
Autor:
Flavius Laurian Duverna
|
Album:
Nihil Sine Deo
|
Tematica:
Zidire spirituala
Resursa adaugata de Duverna in 08/10/2009
Resursa adaugata de Duverna in 08/10/2009
Ca murmurul de apă lină
Ca murmurul de apă lină
Al unui izvoraş sclipind,
Aşa e Dragostea Divină
Din lumea cerului senină,
Cu jarul Ei de foc lucind.
Cum curge uşurel la vale
Spălând pietrişul întâlnit,
Aşa şi Dragostea în cale
În merite-ale Jertfei Sale
Spală pe-acel ce-a greşit.
În susurul blând şi subţire
Ea poartă dorul cel curat,
Şi duce veşnica amintire
Prin mii de râuri de iubire
A rănilor, ce le-a purtat.
În Ghetsimani şi judecată,
Şi pân-la muntele Calvar,
S-a aplecat osândei dată
Şi a băut sorbind-o toată
Golindu-Şi paharul amar.
Şi-n toată sfânta veşnicie
Va fi de-apururi cercetată,
Ca cea mai bună mărturie
Ce-a adus lumii armonie
Prin lupta dusă şi purtată.
Totuşi, Ea nu se va sfârşi
Prin cercetări în studiul ei,
În timp ce oamenii-or trăi
Şi-n Ea mereu vor investi
După exemplul Dragostei.
Prin tot sublimul Univers
Cu zeci de mii de Galaxii,
Va străluci dorul neşters
Pururea-n eternu-i mers
Al Dragostei, din veşnicii.
Flavius Laurian Duverna
22 septembrie 2008
Ca murmurul de apă lină
Al unui izvoraş sclipind,
Aşa e Dragostea Divină
Din lumea cerului senină,
Cu jarul Ei de foc lucind.
Cum curge uşurel la vale
Spălând pietrişul întâlnit,
Aşa şi Dragostea în cale
În merite-ale Jertfei Sale
Spală pe-acel ce-a greşit.
În susurul blând şi subţire
Ea poartă dorul cel curat,
Şi duce veşnica amintire
Prin mii de râuri de iubire
A rănilor, ce le-a purtat.
În Ghetsimani şi judecată,
Şi pân-la muntele Calvar,
S-a aplecat osândei dată
Şi a băut sorbind-o toată
Golindu-Şi paharul amar.
Şi-n toată sfânta veşnicie
Va fi de-apururi cercetată,
Ca cea mai bună mărturie
Ce-a adus lumii armonie
Prin lupta dusă şi purtată.
Totuşi, Ea nu se va sfârşi
Prin cercetări în studiul ei,
În timp ce oamenii-or trăi
Şi-n Ea mereu vor investi
După exemplul Dragostei.
Prin tot sublimul Univers
Cu zeci de mii de Galaxii,
Va străluci dorul neşters
Pururea-n eternu-i mers
Al Dragostei, din veşnicii.
Flavius Laurian Duverna
22 septembrie 2008
Statistici
- Vizualizări: 1769
- Export PDF: 56
- Comentarii: 2
Opțiuni
Psalmii 4:8 Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.
Imi place poezia, are un farmec aparte! Domnul sa te binecuvanteze!
Da! Poezia are o încărcătură spirituală prin cuprinsul ei, învelită de mantia umilinţei şi a tăgăduirii de Sine a Mantuitorului, substituit prin Dragoste, începând dela agonia din Ghetsimani şi judecata la Caiafa, Pilat şi Irod, suferind batjocori şi maltratări, şi apoi încoronat, ducându-Şi crucea istovit spre Golgota, ,,În susurul blând şi subţire". Toate acestea demonstrează farmecul Dragostei lui Dumnezeu, in supremul act al jertfirii.