Sfârşit de Veac
Autor: Flavius Laurian Duverna  |  Album: Nihil Sine Deo  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de Duverna in 14/09/2009
Sfârşit de Veac

Privind în urmă la un veac
Ce a-ncheiat acest mileniu,
Din crugul lui, încet desfac
Libertatea, de-un deceniu.

E vremea fără de furtună
Şi-acei ce au fost cu Isus,
Şi au dus, lupta cea bună
Privesc uitându-se în sus.

Istoria, le readuce-n minte
Cum în prigoane-au suferit,
Cum veacuri multe, înainte,
Creştinii-nchişi, au pătimit.

Chemaţi fiind de Stăpâniri
Nu au voit să se încovoaie,
Ca parte s-aibă la-nvrăjbiri,
Să sprijine, ura în războaie.

Au trebuit să spună-n faţă
Prin mărturii, ce au depus,
Confirmând, cu a lor viaţă
Că-s martori vii, ai lui Isus.

Că poruncile lui Dumnezeu,
Cum şi credinţa, prin Isus,
Le amintesc în ceasul greu
De sarcina ce-o au de dus.

Prin persecuţii, prin torturi
Supuşi la aspră încercare,
Făgăduinţe-au fost armuri,
Un zid puternic de-apărare.

Străjeri pe culmi la datorie
Un steag în luptă au înălţat,
Şi-n sfânta lor credincioşie
Cu preţul vieţii l-au păstrat.

L-au ridicat peste coroane
Şi peste tronuri de domnie,
Şi n-au putut ca în piroane
Să prindă în veci, a lui tărie.

Flavius Laurian Duverna
04 ianuarie 2000
Poezia a fos scrisă după încheierea veacului al XX-lea, aruncând o privire retrospectivă al ultimului său deceniu, dela libertatea adusă de revoluţia din 1989. Ea reaminteşte poziţia adevăraţilor creştini, care au stat tari in mijlocul furtunilor dezlănţuite de prigoane împotriva lor, pentru credinţa în Dumnezeul Creator.
,,Sfarsit de Veac". Precizare
Descrierea privind subiectul poeziei, a fost facută azi, 23 Septembrie, 2008, data când a fost şi publicată.
Adăugat în 23/09/2008
Statistici
  • Vizualizări: 1421
  • Export PDF: 57
  • Comentarii: 1
Opțiuni
Neemia 9:17 n-au vrut să asculte şi au dat uitării minunile pe care le făcuseşi pentru ei. Şi-au înţepenit grumazul şi, în răzvrătirea lor, şi-au pus o căpetenie ca să se întoarcă în robia lor. Dar Tu, Tu eşti un Dumnezeu gata să ierţi, îndurător şi milostiv, încet la mânie şi bogat în bunătate. Şi nu i-ai părăsit