Când trece dragostea pe uliţa ta,
Lasă totul, şi iate după ea!
Şi o să vezi că e grăbită
Are-o ţintă anumită,
Are-o ţintă are-un plan
Intră-n casă la orfan,
Şi la văduva săracă,
Multe-aduce,şi-i îmbracă
Urmăreşte-o nu mai sta,
Fă şi tu ce face ea!
Drumul ei adeseori,
Trece pe la închisori.
Pe l-acel ce-n lanţuri pus,
Suferă pentru Isus,
Care în răbdare-ndură,
Răni, batjocură tortură.
Dragostea îl cercetează
Mângâie, încurajează,
În suspine şi necaz,
Şterge lacrimi de pe-obraz
Suflet dragă,nu uita,
Fă şi tu ce face ea!
Dragostea e cea mai mare,
Dintre roade în lucrare.
Locul cel smerit îl ştie,
Nu se umflă de mândrie.
Hai şi tu smerit rămâi,
Fugi de locul cel dintâi!
Dragostea adevărată,
Intră-n casa întristată.
Ai s-o vezi, săptămânal
Face vizite-n spital.
Pe bolnavi îi cercetează,
Şi cu ei înlăcrimează.
Împlineşte-acel cuvânt:
Plângi şi tu cu cei ce plâng!
Dragostea nu face rău,
Că ea este Dumnezeu.
Ea-i curată, minunată,
N-oboseşte niciodată.
Deci nu sta, iubite frate,
Cu mâinile încrucişate.
În zilele ce ţi-au rămas,
Urmăreşte-o pas cu pas!
Mergi cu ea alaturea,
Fă şi tu ce face ea!
Am fost trezit într-o dimineaţă devreme cu vocea aceasta:"Scoala-te şi scrie o poezie cu titlul"
Asa este!Dumnezeu vorbeste!Super poezie!Cand inspiratia vine de sus,pur si simplu,versurile curg si ramai si tu uimit.Se aseaza atat de bine rimele si totul pare atat de simplu.De altfel Dumnezeu ,nu este un Dumnezeu "intortocheat".Pentru cei ce-L cauta,este un Dumnezeu clar.El doreste ca noi sa il intelegem.