Clipe risipite-n vânt, rând pe rând,
Nu le-om mai vedea nici când, pe pamânt.
Nu-s doar clipe, sunt chiar ani călători,
Şi se duc aşa cum vin, parcă-n zbor.
S-a mai dus un an întreg fără rost,
Şi-am rămas tot omul vechi, cum am fost.
Vor mai trece ani şi ani, în zadar,
Ne-lasând în urma lor om cu har?
Iar în anul ce-a veni în curând,
Vom mai risipi din nou, clipe-n vânt?!
Fiecare sfârşit de an aduce inevitabil în viţa mea momente de reflecţie. A trecut un an şi privesc la realizări. Materiale vor fi. Chiar dacă nu multe şi mari, dar vor fi. În ce priveşte partea spirituală, la fiecare sfârşit de an mi-e ruşine de mine. Simt că anul a trecut pe lângă mine, nefructificând din el mai nimic. Ceea ce am scris mai sus nu este o poezie, ci mai degrabă câteva întrebări, framântări şi nelinişti cu rimă