Nădejdea mântuirii

Autor: Lucica Boltaşu | Album: Pâinea Vieții | Tematica: Zidire spirituala
Resursa adaugata de lboltasu in 03/01/2010

Referințe

1 Petru 1:3-22

1 Petru 1:3 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou, prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie
1 Petru 1:4 şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi.
1 Petru 1:5 Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu prin credinţă pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi!
1 Petru 1:6 În ea voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme prin felurite încercări,
1 Petru 1:7 pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos,
1 Petru 1:8 pe care voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El fără să-L vedeţi şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită,
1 Petru 1:9 pentru că veţi dobândi, ca sfârşit al credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre.
1 Petru 1:10 Prorocii, care au prorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mântuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării lor stăruitoare.
1 Petru 1:11 Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, când vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate.
1 Petru 1:12 Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia prin Duhul Sfânt trimis din cer şi în care chiar îngerii doresc să privească.
1 Petru 1:13 De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji şi puneţi-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos.
1 Petru 1:14 Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi târâţi în poftele pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă.
1 Petru 1:15 Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.
1 Petru 1:16 Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt.”
1 Petru 1:17 Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre;
1 Petru 1:18 căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri,
1 Petru 1:19 ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.
1 Petru 1:20 El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii şi a fost arătat la sfârşitul vremurilor pentru voi,
1 Petru 1:21 care, prin El, sunteţi credincioşi în Dumnezeu, care L-a înviat din morţi şi I-a dat slavă, pentru ca credinţa şi nădejdea voastră să fie în Dumnezeu.
1 Petru 1:22 Deci, ca unii care, prin ascultarea de adevăr, v-aţi curăţit sufletele prin Duhul ca să aveţi o dragoste de fraţi neprefăcută, iubiţi-vă cu căldură unii pe alţii din toată inima,

1 Petru 1:3-22

Meditând la Cuvântul sfânt, descopăr mereu
Harul minunat cu care ne-a-mbrăcat
Puterea lui Dumnezeu, Supremul Arhiereu,
Osana, El Şaddai, Osana, Adonai!

Binecuvântat să fii, eşti plin de îndurare
Şi-acum mai dai iertare,
Ne-ai dat nădejdea vie păstrată-n veşnicie
Prin Mielul fără pată, o zestre ne-ntinată
Ce ne aşteaptă-n cer.

Prin credinţă ne dai biruinţă,
Tu ne păzeşti pe cale, căci gândurile Tale
Ne-ngenunchează firea,
Primi-vom mântuirea în vremuri de apoi!
În ea ne bucurăm acum
Chiar dacă pe al crucii drum
Mai sunt şi lacrimi şi tristeţi.

Acesta-i mersul terne-i vieţi, cu multe-ngrijorări.
Dar va sosi şi ziua-n care, când va veni Isus Cristos,
Izbânda noastră-n încercare
Va fii prin crez cu-atât mai mare,
Cu mult mai scumpă arătarea
Aceluia ce nu-L vedem acum,
Dar Îl iubim şi ştim că e pe drum,
Iar bucuria noastră negrăită,
Va fi cu-atât mai strălucită,
Cu cât răsplata crezului etern
Ne izbăveşte de infern.

Ne-aşteaptă mântuirea mult visată,
Căci Duhul Sfânt când ne-a vorbit odată,
Prin harul ce-am primit în dar
Între ce-i vechi şi nou a pus hotar.
Când va veni din slavă Blândul Miel
Să-L venerăm: Sfânt, Sfânt Emanuel!

Să ne purtăm cu frică şi-n smerenie,
Trăind în post, în rugă şi-n sfinţenie,
Căci nu cu-argint şi aur am fost răscumpăraţi
Şi nu prin lucruri pieritoare am fost noi înfiaţi,
Ci prin scump sângele-I vărsat
A şters păcate grele,
A-nvins la cruce chiar şi moartea,
Ne-a ridicat la stele.

Osana să-I cântăm! Mărire!
Cuvintele sunt prea puţine,
Ca să exprime mulţumire,
Din zori şi până-n asfinţit, iubirea Lui,
Mă-nalţă tot mai sus, înspre zenit
Şi tot ce-a fost cândva, azi e uitare,
Există o mai mare uţurare,
Să ştii c-a ta povară-i sus la cruce,
Că n-o mai porţi acum, că El o duce?

Lăsând în urmă grijurile toate,
Iubeşte cu căldură, soră, frate,
Neprefăcut să fii căci ai nădejde,
Nădejdea mântuirii te priveşte,
Îmbracă-te în chipul lui Cristos,
Fii sfânt, fii drept, mereu evlavios,
Căci doar privind spre Blândul nostru Miel,
Găsi-vom pacea-n veşnicie, doar prin El
Iubitul nostru Domn, Emanuel!

2005, Deva- Lucica Boltasu