Semnele trupului
de Octavian Sarb
Nu lua in seama vorbe,
Ce sunt rostite de un nebun
Cand nu poate-aduce probe,
Tot pe el se vede bun!
Cel ce pacea nu tinteste,
N-are inima curata,
Ci, pe el se-ndreptateste,
Si acum, si altadata.
Nici un om de pe pamant,
Oricat, oricum, s-ar stradui,
Nu are-n el nimica sfant,
Deci, nu se poate mantui!
Doar Hristos Cel Intrupat,
Ce-I Dumnezeu din Dumnezeu,
Luand al lumii greu pacat,
L-a rastignit, deplin, mereu.
Aceste lucruri daca-s sfinte,
Nu vestesc un fapt istoric,
Nici nu zugravesc morminte,
Faurite-n mod retoric!
Adevarul ce-l exprima,
Este vizibil ca si-atunci,
Semnul crucii il imprima,
Pe trupul celor ce-I sunt prunci.
Este-acesta semnul care,
Astazi sfinteste al tau trup?
Sau e-acela-unei fiare,
Ai carei colti in toti se rup?
Inalta azi o rugaciune,
Al ei izvor de pocainta,
Va face-ndata o minune,
Si vei trai doar prin credinta.
Este o durere a inimii mele privind felul in care judec oamenii care ma inconjoara si pe care -i iubesc. Dar atunci cand gresesc fata de ei, inteleg ca, iubirea mea nu este suficienta, dimpotriva, chiar, este potrivnica starii de fiu al lui Hristos. Frate si sora, iubirea fireasca ne duce in Iad. Doar iubirea jertfitoare a lui Isus ne poate mantui! Aceasta o primesti numai prin credinta.