Am coborât, parcă-n adânc de mare
Căldura-n mine nu o mai simţeam,
Nu mai vedeam nici razele de soare
În nepăsare viaţa-mi petreceam!
Nu mi-am dat seama că e doar o cursă
Care uşor mă duce spre mormânt,
Parcă-am uitat că am în cer o casă
m-am cufundat cu totul în pământ!
Am coborât de pe Horeb în jos
De pe Horeb spre lumea de păcat,
Doresc iubirea sfântă-a lui Hristos
Doresc din nou să urc spre-a Lui regat
Am rătăcit, trecând deşertul mare
Mă învârteam parcă-n acelaşi loc!
Aştept din mâna Ta Doamne-ndurare
Aprinde iar în mine Tu un foc!
Nu vreau să mai slujesc pentru cel rău
Căci plata lui, este la urmă moartea,
Vreau să-L slujesc numai pe Dumnezeu
Numai la El găsi-voi libertatea!
Doresc să simt prezenţa lui Hristos
Vreau inima în mine iar să-mi cânte,
Să urc spre cer, nu să cobor în jos!
Să mă-ntâlnesc aş vrea cu-al meu părinte,
Să mă-ntlnesc cu Cel ce mi-a dat viaţă
Să mă-ntâlnesc cu al meu Salvator
El a sădit în mine o speranţa
Speranţa că eu nu sunt muritor!
Eu voi trăi de-apururea cu Domnul
Acolo sus în casa Lui cerească
Acolo vreau de-aici să îmi iau zborul
Să uit pe veci de firea pământească.
05.01.2010dp
Domnul să fie lăudat
Domnul sa te ajute frate sa traiesti victorios fiecare strofa din poemul frumos compus se pare din intalnirea reala cu Dumnezeu ! Slava Lui !