Afară înghesuite în ghetou
Stau oile flămânde rău
Și înăuntru cele ce’s
“Postesc” din ce în ce mai des
E criză mare în lumea ce-a vestită
Căci de cel rău este tocmită
Dar criza parca-i și mai rea
Când este în ograda ta.
Și oile se tot frământă
Să caute fânețe și furaje
Dar nu găsesc decât otravă
Și lovituri, osândă și ocară.
De dimineață un ceai chior
La prânz o ciorba seacă
Și seara când mațele te dor
Mai bei un pic de apă.
Din când în când un covrigel
Să astâmperi foamea ta de miel
Și câte-un fruct uscat
Că poate nu-i înveninat.
Ne-am săturat de ceaiul sec
Și de supa cea mai chioară
Ce ne-o serviți de fiecare dată
Ca și cum ar fi întaia oară.
Vrem hrană bună și bogată
Vrem hrană sfântă și miezoasă
Nu vrem covrigi și coji uscate
Și bazme lungi întortochiate.
Dorim cu-o inimă deplină
În adevăr ca să pricepem
Ce este scris în sfânta carte
Spre a purcede pe cărări curate.
De-acum de vreți a vă trezi
Chemarea voastră a o împlini
Vă cerem puțin, nimic mai mult
Pe Domnul să ni-l oglindiți.
Așa cum Pavel l-a vestit
În simplitate și-adevăr
Spre-a șlefui al inimii fior
Și să pașim 'nainte înspre cer.
18 Septembrie 2010, Brașov
O grămadă de creştini sunt înghesuiţi în "biserici-ghetou", înfometaţi programat. Li se dă să mănânce o dată pe an, în vestita săptămână de evanghelizare. Mâncare, nu, ci direct desert. În restul anului se aud maţele tulburate de foame. O luptă surdă pentru amvonul de la care, mai apoi, să nu spui nimic...
Foamea duce la pierderea puterii de a naşte!...
Nu mai naştem idei care să aducă realizare vieţii spirituale. O inţepeneală cu miros de hoit, a minţii. Şabloanele şi fixaţiile ridicole golesc bisericile. Minţile goale nasc suflete goale, care nasc bănci goale!
Soluţiile aici sunt să-i pedepsească pe cei care nu mai vin la pogramul de dimineaţă; sau vin doar atunci când vine cineva cu o mână de iarbă...
Şi oaia aleargă zănatică şi mănâncă tot ce-i pui sub bot, chiar dacă-i otravit sau iarbă artificială, de plastic...
Nu mai naştem convertiţi. Pe baptistiere s-a aşezat praful morţii, iar cand îl umplem cu apă,... mai scăldăm copiii noştri în el... care vin apatici, pentru că, cel puţin în viitorul apropiat, nu văd altă soluţie.
Şi noi ne bucurăm pentru ei, că nu-s pierduţi prin lume.
Nu, o parte sunt pierduţi în biserică!
E vremea întoarcerii la Cuvânt!... E vremea săturării turmei, indiferent cât de mult costă procurarea hranei... E vremea să renunţăm la a ne mai aminti cât de grase erau oile odinioară şi cât de zburdalnice erau... pe vremea bătrânilor.
E vremea ca facultăţile de teologie să scoată predicatori, nu purtători de diplome, mirosind a parfum bun şi a aere de guru...
În cel mai fericiti caz, predica proastă va fi amendată prin părăsirea programului respectiv, fluiere sau "ne-am săturat, frate, de 20 de ani... de ghiveciul acesta"!
În cel mai nefericit caz, oile vor pleca din staul, să moară afară, cu gura plină de nisipul din deşertul lumii...!
Foarte sumbru vezi lucrurile.Nu esti in comitet ca sa fi de ai lor, si nici nu esti pus observator ca sa spui numai bine despre actuala biserica. Dar cred ca cine vrea mantuirea nu se adapa din serviciul de dimineata sau seara ca nu pot, ci de la sursa direct si doar asa vor simti ca nu le e foame, si nu le e sete, si asta se face prin rugaciune. Sunt in putere prin rugaciune.Si de vezi ca nu sunt multi ar trebui ca ei sa se adune si sa faca un loc aparte unde sa fie harul la el acasa si DUHUL Sfant proprietar.Cred ca de astfel de lucruri le e frica la cei din conduceri sa nu li se ia membrii, care sunt obligati sa asculte doar pe cei din clanul lor si nu pe cei care Domnul le da ceva de spus.De 20 ani, sunt rele poeziile care le scriu, ca ele nu spun decat ce vrea Daomnul si nu omul si asa ca nu sunt lasata sa le recit la mine acasa in biserica ci doar in alte parti unde ajung, si de ce? ca cel care da tonul sta ridicat apasand pe altii in jos ca sa nu fie lucrarea lor mai buna ca a lui si asta intr-un loc care e biserica Domnului nu a lui. Nu toate poeziile se pot recita, dar unele pot fi evanghelice pentru chemare sau incurajare, oricum as spune Domnul le vede si va rasplati orice lucrare buna sau rea.
Buna,
Nu e treaba mea sa critic pe nimeni. Iar daca crezi ca am criticat o biserica locala atunci pot sa-ti spun ca te inseli. Dorinta mea nu este de a critica ci de a incuraja la ceva bun, la ceva nobil, la ceea ce este adevarat si demn de crezut. Personal nu prea imi place sa critic, ci mai bine incurajez pe cineva care a facut un lucru mai slab ca data viitoare sa fie mai pregatit ca sa faca lucrul acela mai bun. Cand Evanghelia nu mai este predicata asa cum ar trebui consider ca e bine sa se spuna adevarul, si sa nu ne multumim cu compromisuri si jumatati de masura. In rest, conteaza ca cei ce citesc sa se trezeasca si sa-si faca lucrarea cu ravna, daruire si credinciosie. In ceea ce priveste hrana de acasa, nu toti au ajuns la statura de om mare ca sa se poata hrani singuri, uni inca sunt bebelusi si nu pot face deosebire intre ce e demn de crezut si ce nu.
Scuze dar am scris lui Vasi, sau am vrut sa spun ceva lui.Daca AM SUPARAT PE CINEVA SCUZE.
Pe mine unul cu siguranta nu m-ai suparat! :)
se constata cu durere ca in zilele pe care le traim e tot mai adevarat si ne lovim la tot pasul de situatii ca cele descrise in continutul acestei poezii. ma bucur de talentul pe care D-zeu la depozitat in tine si sper sa il folosesti corespunzator.