Sus pe cruce de durere
Dumnezeul a murit
Şi-a luat cu El păcatul,
Pământului nefericit.

Plin de ură, blestematul striga:
- Uite, uite,-I lepădat!
Dar din ceruri se aude:
- Al meu Fiu a înviat!

Cerul se deschide-n două
Şi pământu-I zguduit.
Ca un vuiet se aude:
-Tatăl din cer L-a iubit!

Totu-ncremeneşte-n juru-I
Parca-i tot paralizat.
Magdalena în uimire,
Pare un sfeşnic curat.

"- O Rabuni, O Rabuni!"
Strigă ea neîncetat.
- Magdalena, nu m-atinge,
La Tatăl, nu M-am urcat!

Ca un val se duce vestea:
- Dumnezeu a înviat!
Oare vei avea tu parte
De sângele Lui curat?

Astăzi să-ţi deschizi urechea,
Inima să I-o predai.
Vrei să fii pe veci aicea,
Sau să fii cu El în rai?