Iubitul dimineții mele
Răsari și azi ’naintea mea;
În cântul blând de păsărele
Înalță-Ți chipul Tău de stele
Și-arată-mi frumusețea Ta.
Întinde-Ți mâna peste mine
Și dă-mi iubirea Ta de jar;
Ridică-mi fața către Tine
Ca să privesc mai mult, mai bine
În ochii Tăi scăldați în har.
De inima-Ți legată-s tare,
Eu sunt a Ta și Tu al meu,
Dragostea Ta-i atât de mare
Că apele nu sunt în stare
Să-i stingă focu-aprins mereu.
Fă glasul Tău plăcut și dulce
Să îl aud spre asfințit,
Și-n brațe printre crini mă duce
La pieptu-Ți capu-mi să se culce
În somnul cel mai fericit.
Tu, Preaiubitul pe vecie,
Alesul meu cu chip ceresc,
A vieții mele bucurie,
Mă dăruiesc cu totul Ție
Și doar pe Tine Te iubesc!
22 aprilie 2011
http://pauladita.wordpress.com/
Îmi plac versurile pline de patosul iubirii în cuvinte alese şi pline de încărcătură poetică. Vă doresc mult succes pe scara urcării spre slava şi gloria lui Dumnezeu!
foarte frumoasă poezia