INTERVIURI
Mă întreabă vântul serii
Adiind prin crengi de măr:
„Eşti tu solul mângâierii
pentru-al crucii adevăr ?”
Mă întreabă dimineaţa:
Câte doruri m-au trezit
Să le strâng prin rugi povaţa
Tatălui din infinit ?
Mă întreabă rândunica:
Câte zboruri am făcut
Ca s-alung din mine frica
Morţii şi de Belzebut ?
Iar zăpada din privire
Mă întreabă: ce cărări
Le-am parcurs plin de iubire
Cu Isus în patru zări
Să duc altora veşti bune
Şi miresmele de har
Care cresc prin rugăciune
Peste-al inimii altar ?
Mă întreabă şi câmpia:
Ce întinderi am privit
Ca să văd Împărăţia
Dragostei fără sfârşit ?
Mă întreabă şi izvorul:
Setea cui am potolit
Când în lume călătorul
e-nsetat şi obosit ?
Mă întreabă raza lunii:
Câte nopţi am petrecut
Pe altarul rugăciunii
Sub al îndurării scut ?
Mă întreabă răsăritul:
Câte zile am umblat
Să duc lumii fericitul
Grai ceresc ce ni s-a dat ?
Întrebări fără cuvinte
Chiar şi azi mai întâlnesc.
Mă ajută, Doamne Sfinte,
Să nu dau răspuns lumesc,
Să rămân mereu în Tine,
Tu în mine să trăieşti
Până-n ziua care vine
Când Te voi vedea cum eşti.