S-ajung pe culmile de vis
S-ajung pe culmile de vis
O, ale speranţei mântuirii,
S-ajung în scumpul Paradis
Cel ce nu poate fi descris
De mintea nedesăvârşirii,
Îmi este dorul cel mai sfânt
Nutrit în timpul pribegiei,
În anii de pe-acest pământ
Sperat şi exprimat în cânt
În clipe sfinte-ale vecerniei.
O, la tronul Tatălui ceresc
Doru-mi fac de cunoscut,
În haru-I mare mă-ntăresc
Făgăduinţi mă copleşesc,
De-a Sa Iubire sunt umplut.
Nimic din ce mă înconjoară
În lumea asta-n căi deşarte,
Dorinţa nu mi-o-împresoară
Când la ceruri tainic zboară,
Ca de Paradis, s-am parte!
Şi-n darul scump al Iubirii,
În Jertfa sfântă din Calvar
Dorul cel mare al mântuirii
Spre Paradisul re-nnoirii -
Eu îl trăiesc prin al Său har!
Flavius Laurian Duverna
22 octombrie 2011
Prin meritele jertfei Domnului Isus, Mântuitorul nostru, dacă aceste merite le acceptăm prin ascultare şi credincioşie faţă de poruncile Sale, vom recâştiga Paradisul pierdut prin neascultare. Această dorinţă să ne anime şi să ne ducă paşii vieţii pe căile sfinte!
Prin toate veacurile, dorinţa aceasta a fost cea mai scumpă pentru copiii lui Dumnezeu, şi ea va fi realizabilă prin jertfa Domnului Isus.
Da! Are Dumnezeu copiii Săi, care ca şi Avraam, sunt străini şi călători pe acest pământ, în căutarea unei patrii mai bune, adică unei patrii cereşti, cu Paradisul, cu Cetatea, cu locuinţele veşnice gata pregătite. Acum, le vedem doar prin ochii credinţei şi le cântăm cu dor nespus.