CUM AR FI...?

Cum ar fi să n-avem ţintă,
Să nu privim spre orizont?
Ar fi un trai ce se frământă
Ca traiul lui Pilat din Pont.

Cum ar fi să n-avem harul
Ce s-a revărsat din plin?
Ne-ar înghiţi, pe toţi, amarul
Nicicând n-am şti ce e alin.

Cum ar fi de n-am cunoaşte
Nimic din Fiul răstignit?
Grozave derutări ne-ar paşte,
Ne-ar chinui un duh mâhnit.

Cum ar fi să dăm crezare
Vorbelor cu tâlc firesc?
Am ajunge în pierzare
În tărâmul pământesc.

Cum ar fi să nu-nţelegem
Taina sfântului Cuvânt?
N-am putea, nicicând, să dregem
Ce a distrus un aspru vânt.

Cum ar fi să n-avem parte
De protecţia de Sus?
Vai, necruţătoarea moarte
Nu ne-ar duce la Isus...

Dar slavă Celui ce susţine
Credinţa noastră zi de zi
C-aşa putem, oricând, menţine
Un trai ce-i plin cu bucurii...

Şi-aşa primim iluminare
Când norii groşi se-ngrămădesc
Şi-avem în suflet sărbătoare
Şi-un sentiment adânc, ceresc.

Trăind, deci, prin încredinţare
Desăvârşim sublimul ţel
Şi mergem către Ţara-n care
Domneşte-n veci al jertfei Miel.

gc/ 24 Octombrie, 2011