Din ochii înlăcrimaţi
E minunat când Domnul lucră,
Şi-n casa ta şi-a celui necăjit,
Când simţi că eşti lovit cu ură,
Şi ochii-ţi plâng atâta de zdrobiţi.
Tu poţi vedea atunci o rază caldă,
Cum ea..., te mângâie-n dureri,
Căci este-ntinsă o Mână blândă,
Să-ţi şteargă-a tale multe întristări.
Să ştii, e Mâna Celui care te iubeşte,
O..., tu suflet trist şi-atât de prăbuşit,
În rugăciune, Isus cu Tatăl Se uneşte,
Şi-n glas fierbinte, pentru tine va mijloci.
În lacrimi..., ce îţi curg acum şiroaie,
Tu vino, mulţumeşte-I Celui Sfânt,
Cu inima-n durere şi plină de văpaie,
Ascultă-I tu..., al Său Mare Cuvânt.
Tu, ştii ce mult Isus, te ocroteşte,
Acela Care-I Fiu de Dumnezeu.
El de necaz, mereu te izbăveşte,
Şi îţi spală tot ce-ţi este greu.
Întristarea ştii că-i doar o clipă,
Când stai lipit de bunul Dumnezeu,
De Îl asculţi..., şi eşti în glas smerită,
Şi faci necontenit, doar voia Lui.
Această poezie am scris-o drept încurajare pentru o bună soră în credinţă. Acest suflet, soţie şi mamă a patru copilaşi suferă de foarte multe lovituri în tăcere, dar ea, lucrează în acelaşi timp cu mare râvnă pentru Domnul.
Slăvit să fie Domnul!
Doresc ca Domnul să-i dea putere sfântă şi să o binecuvinteze şi să o apere de torturile celui rău.
Amin, Amin!