Eu ştiu că Domnul meu e viu!
Când munţi de valuri agitate
În iureşuri pornesc în noapte
Pe marea încinsă de pustiu,
Când 'nalţă creste-nvolburate
Şi bagă groaza frica-n toate,
Eu ştiu că Domnul meu e viu,
Pe braţul Lui, vreau ca să fiu!
Când valuri vor să mă afunde
Şi teama-n suflet îmi pătrunde,
Când nori pe cerul plumburiu
Sunt stoluri şi-ameninţători,
Şi-n componenţă aduc fiori,
Eu ştiu că Domnul meu e viu,
Pe braţul Lui, vreau ca să fiu!
Când vânturi suflă cu putere
Cu-a lor tărie, prin unghere
Dărmând tot ce e străveziu,
Şi când furtuni aduc dezastre
Punând cercări fiinţei noastre,
Eu ştiu că Domnul meu e viu,
Pe braţul Lui, vreau ca să fiu!
Şi munţi de valuri spumegate,
Şi norii negri-n timp de noapte
Cu-aspectul sumbru, fumuriu,
Cu-ntunecimile peste genuni,
Nu m-or clinti-n vânt şi furtuni!
Eu ştiu că Domnul meu e viu,
Pe braţul Lui, vreau ca să fiu!
Vreau ca să fiu, vreau să rămân
Pe lângă-al meu ceresc Stăpân
Când ceru-i sumbru, cenuşiu
Şi-n ceaţă densă, înveşmântat
Prin stări febrile... frământat,
Eu ştiu că Domnul meu e viu
Pe braţul Lui, vreau ca să fu!
Flavius Laurian Duverna
08 noiembrie 2011
Minunat simţământ, minunată poezie.
Domnul să vă binecuvânteze şi duhul inspiraţiei divine să nu se oprească niciodată.
,,Dumnezeu este ajutorul şi sprjinul nostru, un ajutor, care nu lipseşte nciodată în nevoi". Ps.46,1.
În El să ne încredem ca Domn şi Mântuitor!
Dacă avem această favoare din partea lui Dumnezeu, de a ne recunoaşte dependenta noastră de El, aceasta pentru noi este cea mai mare minune a harului Său. Pentru aceasta trebuie să-I mulţumim şi să-L lăudăm. Slavă şi glorie merită în veci!