Când norii se adună și bate crunt talazul,
Când lacrima îți cade și-ți udă lin obrazul,
Nu-ți aținti privirea spre-adâncu-ntunecos
Ci-nalț-o către ceruri, către Isus Cristos.
Și dacă barca vieții prin neguri rătăcește,
Nu dispera, din slavă un Tată te privește,
Demult și-a pus El brațul să stăvilească vântul,
Tu-ai fost necredinciosul, ce n-a crezut Cuvântul.
Cu temere privit-ai spre țărmuri depărtate,
Nu ai știut că numai o rugă te desparte
De tot ce este pace, de tot ce-i liniștire,
Îngenunchează frate și dă-i a ta trăire,
Dă-I toată-ngrijorarea, la El este puterea,
El vindecă și iartă, ți-aduce mângâierea,
Tot ce așteaptă Domnul e-ncrederea deplină,
Pășește peste ape, El te va lua de mână,
Și nu gândi că marea e-adâncă- nvolburată,
Domnul este același, nu S-a schimbat vreodată,
În dragostea de Tată să te încrezi mereu,
Domnul e Stâncă tare, e Domnul Dumnezeu .
De valuri te-mpresoară și vântul crunt vuiește,
Să nu uiți niciodată că Tatăl te iubește,
El priveghează totul și marea și pământul,
Credința doar lipsește ca să îți iei avântul.
Nu-ți cufunda privirea în nori și în furtună,
După o zi cu ploaie, vine o zi senină,
Încrede-te în Domnul, în Tronul Său divin,
Aici ești poposire, ești plânset și suspin.
Dar dincolo de toate, avem un Creator
Ce ne-a trimis din slavă Duh Sfânt vindecător,
În El avem viața, mișcarea și ființa,
Isus Cristos e Domnul, nu-ți părăsi credința!
24/11/2011, Barcelona-Lucica Boltasu
Fii binecuvântată
Un elocvent îndemn de a ne consola în împrejurările vieţii cu circumstanţele ei poate de multe ori vitrege şi pline necunoscute. Domnul este Stânca noastră, tăria noastră, sprijinul nostru. El să fie preamărit şi înălţat! Multe binecuvântări cereşti!
Fiți binecuvântată!