Când am plecat pe calea crucii
Când am plecat pe calea crucii
În contra mea s-au pus cercări,
Ca să-mi transmită gândul fricii
Că-n conjucturi cu frământări,
Vor fi şi pierderi, prin frustrări,
Că de-astea au parte, ucenicii.
Am fost la proba cea mai grea
De am trasa un drum în viaţă,
Căci Domnul în cale-mi punea
Alte orientări, cu-o altă faţă,
Ca dintr-o noapte-n dimineaţă
Când sus pe cer, soare-apărea.
Cum să privesc, l-a lui lumină,
Prea multă, aşa dintr-o dată?
Şi-asemănărea-I, cea Divină,
Cu-a soarelui fiind comparată
De minte mi-a fost acceptată,
Şi-am proslăvit slava-I virgină.
Dragostea sacră-n Jertfa mare
Şi-n viaţa-mi s-a manifestat -
Căci forţa-n susur, lucrătoare
Al vieţii sens mi l-a schimbat,
Şi-al crucii drum eu l-am urmat
Lăsându-mă sub transformare.
Flavius Laurian Duverna
23 noiembrie 2011
,, Lucraţi cât este ziuă. Vine noaptea când nimeni numai poate lucra"! Sunt cuvintele Celui care ne-a iubit până la jertfă. Pentru slava şi gloria Lui să facem totul!
Drumul crucii, cu greutăţile lui, cu necazurile şi cercările lui, care nu-s peste puterile noastre de credinţă, ne aduce şi cele mai sfinte trăiri alături de Domnul nostru. El să fie în veci glorificat!