DUPĂ VREMEA DE-NCERCARE...
După vremea de-ncercare
Iar simţim înviorare,
Iar un zâmbet dă privirea,
Iar e veselă slujirea.
Au fost zile foarte grele
Nopţi mai lungi şi fără stele
Nu-ncetau spre noi să vină
Stări lipsite de Lumină.
A fost sumbră perioadă
Sufletele cădeau pradă
Gândului de faliment
Ce venea ca un torent.
Veneau valurile toate
Să lovească-n sănătate
Ne loveau fără-ncetare
Undele devastatoare...
Fost-am ca-n cuptor încins
(Flăcările nu s-au stins)
Parcă eram vinovaţi
Şi de har îndepărtaţi.
Dar prin toate ce-au venit
Sfântul Tată ne-a păzit
Braţul Lui ne-a ridicat
Şi ne-a binecuvântat.
Şi-au trecut acele zile
Fără soare şi ostile
Dar am dobândit putere
În ispite şi-n durere.
Nu ne-a părăsit iubirea
Că-i soră cu nemurirea
Ea în orice stare grea
Străluceşte ca o stea.
După vremea de-ncercare
Mult avânt e în lucrare
Rănile-au fost vindecate
Frământări au fost uitate.
Mai veni-vor timpuri grele
Cu nopţi lungi şi fără stele
Dar avem asigurare
Că-n Hristos este salvare.
Orice-ar fi de-aci ’nainte
Vom purta, mereu, în minte
Că nimic nu-i la-ntâmplare
Şi că-nvingem prin răbdare.
gc-16 ian.12
Puterea Lui este mare, iar Duhul Sfânt e acela care ne călăuzeșteprin orice vom trece!
Fiți sub această călăuzire Divină în continuare!