Vindecarea soacrei lui Petru
Marcu 1:29-31


Isus a mers la Petru-acasă,
Căci prin cetatea lui trecea.
Când L-au chemat, în orice casă
S-a dus, că El nu refuza

Şi nici nu alunga pe nimeni
Din cei ce ajutor cereau
Dintre mulţimile de oameni
Care mereu L-înconjurau.

El n-avea tihnă niciodată
Fiindcă mulţimea-L îmbulzea.
Dar iată că de-această dată
Erau doar ucenici-câţiva.

Şi când intrară înăuntru,
În casa unde locuia,
Văzură pe soacra lui Petru
Prinsă de friguri cum zăcea.

Ştiau că-i o femeie bună
Şi Îl rugară pentru ea.
Isus o apucă de mână
Uitându-se ţintă la ea.

Din pat uşor a ridicat-o
Şi chiar în clipa aceea
Frigurile au lăsat-o!
Apoi, femeia le slujea.

Astăzi, s-ajungă şi la tine
În casă, Domnul Isus vrea
Bolnavii să ţi-i facă bine
De orice boală ar zăcea.

O, cheamă-L, ca să se atingă
Cu dragoste de mâna lor!
Numai El singur îi ridică
Şi dă tărie tuturor!

Acum, şi noi, ca ucenicii
Pentru ai noştri Te rugăm:
Familie, vecini, amicii,
Să vii să-i vindeci Te chemăm.

Zac mulţi bolnavi, dar nu de friguri,
Că poate s-ar fi vindecat,
Ci i-a lovit cu grele chinuri
Boala cu numele păcat.

Doar Tu eşti medicul cel mare
Care îi poate vindeca
Doar Tu poţi să le dai iertare
Vino, Isus, nu ne lăsa!