Doamne sunt val
purtat din mal în mal
pe-ntinderea de ape
aproape...
de limita mării
din marginea zării
a Necuprinsului
şi Atotputernicului
Dumnezeu.
Eu,
-şi marea, şi zarea-
sunt finită,
-o clipită-
din toate necuprinse
şi neînţelese
minuni ale Maestrului divin
lucrate sublim.
Cine sunt eu, Domnul meu!?!
De mi-ai dat valoare
-ca nimeni sub soare-
pe cruce ai scris,
Tu cel Necuprins,
iertare, salvare
-viaţă şi har-
minunat dar
m-aplec şi mă-nchin
amin.
Multă binecuvântare.