Am purtat războaie crunte
Am purtat războaie crunte
Ca să birui firea mea;
Când biruitor, în frunte
Eram „eu”, ea învingea
Dar când „eu” cădea în lupte
Și nu se împotrivea,
Dumnezeu era în frunte
Iar victoria, a mea.
La mormântul meu de patimi
Firea, des se-apropia;
Biruind și rugi și lacrimi,
Poftele-mi tot învia...
Duhul, îmi cerea victorii,
Eul, dârz se impunea,
În rând cu răufăcătorii
Să mă așeze jinduia.
Duhul Sfânt m-a îndemnat
Să iau jugul Domnului
Și de când am acceptat
Toate luptele-s a Lui.
Dacă firea începe-o luptă,
„Eu” nu ține steagul sus
Și am pace neîntrecută,
Lupta-o poartă Domnu Isus.
O, ce bun e acest jug!
Dă odihnă, har și pace
Și dușmanii ce subjug
Nici un rău nu-ți mai pot face.
Ce-ar putea să fie oare
Mai măreț și mai frumos
Ca această cinste mare
De-a lucra cu Isus Hristos,
De a fi conlucrător
Cu Cel ce-I Atotputernic,
Cel a toate Creator,
Domnul și Împăratul veșnic?!
14/03/2012/*Ioan Hapca
(Zaragoza)
Fii binecuvântat, pace şi mult har.
Să fiţi binecuvântat !
noi prin puterea noastră nu putem să avem biruinţă. Hristos Domnul poate birui în noi când ne abandonăm în braţul Său şi recunoaştem că fără El nu există decât luptă, angajament urmat de o cădere, părere de rău şi ciclul se repetă atât timp cât ne bizuim pe forţele noastre. În momentul când omul este zdrobit de neputinţa sa, când se predă total în braţul Domnului, atunci întervine pacea descrisă în penultima strofă, căci Dumnezeu poate în sfârşit lucra în om fiindcă eul nostru nu I se mai opune. Doamne ajută-ne să capitulăm în faţa Ta, ca să ne poţi transforma ducându-ne spre desăvârşire. Felicitări!!
Aleluia!!! Binecuvântări sfinte fr. Nelu!!!