M-atrage dorul către cer
M-atrage dorul către cer
Către Căminul cel de sus,
Unde Domnul meu Isus
Pentru veci ca să nu pier,
El s-a dus să mijlocească
Prin Jertfa Sa preoţească.
La Tronul Tatălui ceresc
Tronul de milă şi-ndurare,
Prin Jertfa Sa salvatoare
Şi-n haru-I Dumnezeesc,
Isus spune c-al Său sânge
E-n iubirea ce ne strânge.
M-atrage dorul către cer,
Către o Patrie mai bună
Ce îmi găteşte o cunună,
Cununa vieţii care-o sper
Că-n acea zi, mi se va da
De Domnul, în slava Sa.
Pe cunună, se va înscrie
Un alt nume ce-oi avea,
Dar pe care-alt nimenea
Nu va putea ca să-l ştie
De cât cel, ce îl va purta
Vrednic fiind, a-l merita.
M-atrage dorul către cer
Către Cetatea cea de aur
Al cărei Ziditor şi Faur -...
Pentru sufletul ce-i sincer
Dumnezeu, Tatăl ceresc,
A gătit-o, în chip regesc.
Este Cetatea, mult visată
De toţi acei care-au dorit
Să-şi vadă dorul împlinit...
De-atâtea secole adorată,
Văzută doar prin credinţă
Ca cea mai dulce năzuinţă.
Flavius Laurian Duverna
01 aprilie 2012
Frumoase versuri, Domnul să fie lăudat! Multă pace sfântă, har și bucurie în Domnul Isus!