Iubit-am lucrurile lumii
Iubit-am lucrurile lumii
Și-am pus pe ele mare preț,
Mi-am dăruit deșertăciunii
ce-aveam în mine mai măreț
Și-am băut vinu-amărăciunii
Din cupa adâncului dispreț.
Făcutu-mi-am inima roabă
Spoit cu lucruri pământești
Și-am năbușit orice podoabă
De aspirații sufletești
Numind într-una răul bine,
Contrar celor duhovnicești
Și mă feream de lucruri sfinte
Și-atingeri sufletești divine
Ce-mi răcoreau duhul fierbinte...
O, de nu S-ar fi-ndurat de mine
Slăvitul Domn și bun Părinte
M-ar fi învins a Iadului jivine!
A firii poftă, a lumii tău,
Chiar și suflarea-mi viciară...
Zăceam în gheara celui rău
Sub stăpânirea lui amară...
Și sufletu într-al morții hău,
În Iad avea să-mi piară!
Slăvit în veci să fii Părinte
Că Ți-ai dat viața pentru mine,
M-ai scos din negrele-mi morminte
Pentru-a trăi în veci cu Tine
În sfere noi nebănuite
Și sub privirile-Ți divine!
09/05/2012*Ioan Hapca
(Zaragoza)
Amin! Laudă Celui ce ne-a salvat, să fie-n veci glorificat!
Binecuvântări multe....
Domnul să te binecuvânteze, har şi pace sfântă.