Dacă Dumnezeu din ceruri
Milă de Adam n-avea
Şi n-ar fi făcut femeia
Doamne, ce pustiu era!
Toată viaţa să fii singur,
Numai tu cu eul tău....
Fără dragostea ce-o lasă
Prin femeie, Dumnezeu!
Cine ţi-ar fi spus atunci
Vorbe dulci, de mângâiere
Când în viaţă, uneori,
Te simţi slab, fără putere.
Cine ţi-ar fi fost alături
Când durerea te loveşte
Şi te-ar fi ţinut de mână
Spunându-ţi că te iubeşte!
Iar în nopţile târzii
Când dai slavă Lui Isus
Femeia e lângă tine
Şi asta îţi e deajuns!
Ea te face fericit,
Te susţine când ţi-e greu,
Ea îţi dăruieşte pruncii
Ce-s trimişi de Dumnezeu.
Mângâiaţi-o cu o floare,
Dăruiţi-i un surâs....
Nici nu ştiţi de câte ori
Pentru voi, în rugă-a plâns!
Fraţilor! Iubiţi femeia!
Căci Dumnezeu a lăsat
Pe acest pământ să fie
Darul cel mai minunat!
Vulcan-21-05-2012
Mary
...daca poezia aceasta ar fi fost scrisa de un barbat crestin ar fi avut un ecou bizar...
...faptul ca a fost scrisa de o femeie crestina avem circumstante atenuante...
Merita o nota frumoasa!
chicago
Sper să fie luate ca atare!