Jalea lui David
2Sam. cap. 19
Şi un ostaş a fost trimis
Lui David vestea să îi dea
Şi Ahimaat l-a însoţit
Dar el, a mers pe calea sa
Şi straja vede de departe
Că un om, înspre ei alerga
Ştia că vine de la oaste
Lui David, veşti îi aducea
Apoi, un alt om el zăreşte
Care venea spre ei fugind
Iar David pe ei îi primeşte
Doar pe-al sau fiu, l-avea în gând
Întreabă apoi pe fiecare
Care, ce ştie de Absalom?
Inima în piept îi bate tare
Ce veşti au ei, de-al său fecior?
Când a aflat că a murit
În cameră s-a încuiat
Spunea plângând că ar fi dorit
Viaţa lui, să se fi curmat
Numele lui mereu striga
Plângând într-una neîncetat
Şi jalea, inima-i rupea
Chiar viaţa lui, el i-ar fi dat
Dar Ioab a fost înştiinţat
Că David, regele plângea
Victoria lor s-a preschimbat
Şi jale, peste toţi era
Ioab nedumerit se duce
Intră la David în palat
Ocări începe să-i arunce
Să-i spună că ei l-au salvat
Şi îl îndeamnă să vorbească
Cu cei ce-n luptă l-au slujit
La toţi ca să le mulţumească
Că au luptat, şi au biruit
Puterile şi-a adunat
Şi-a lui durere şi-a ascuns
Cu oamenii la poartă a stat
Şi vorbe bune, el le-a spus
Poporul David îşi adună
Şi Iordanul trece iară
Cu toţi se aşteapta să le spună
Un bun venit, în a lor ţară
Mefiboșet îl aştepta
El, l-a jelit când a plecat
Acum din nou se bucura
Că David este împărat
Pe Barzilai mult a dorit
Să-l ducă la Ierusalim
Dar Barzilai i-a mulţumit
Spunând că este prea bătrân
Căci Barzilai l-a ajutat
Pe David şi pe Casa sa
El i-a hrănit şi i-a îmbrăcat
Din munca şi din truda sa
Iar David drept recunoştinţă
Vroia de el să se îngrijească
Îi arăta bunavoinţă
Dorea cu el să locuiască.
sfârşit
Câmpia Turzii, 22 mai 2012
Slavă Domnului!