Un suspin cu plecăciune,
Către Sfântul Preaînalt
Se ridică către ceruri,
Din tristul, înţelept chimval.
El pe note triste cântă,
Despre un popor viteaz
Ce altă dată era-n glorii,
Rugativ şi-n cântec treaz.
Un popor făgăduit-a
Căci va fi mereu cu El,
Fără vorbe, fără murmur,
Orişicât ar fi de greu . . .
Un popor ce-adună-n taină
Cântec sfânt şi rugăciune,
Un popor plin de virtute,
Întărit în fapte bune.
Un popor bogat în bine;
Pentru-acest popor iubit,
Sufletu-n chimval, trist plânge,
Printr-un cintec chinuit.
Căci au fost . . . viteji odată,
Au iubit şi au iertat.
Au lucrat cu vrednicie,
Adunând aur curat;
Un popor ce pentru Domnul
A promis căci va trăi;
Care a visat s-ajungă
Cu Isus în veşnicii.
Lacrimi triste are chimvalul,
Căci poporu-i risipit . . .
Nu mai arde focu-n vatră,
Pe Domnul L-au părăsit.
Nu mai saltă-n bucurie,
Ca în ziua de Rusalii
Nu mai strigă "Glorii, Slavă,
Cinste Sfântă, Osanalii";
Bucuria nu-şi arată . . .
Plânset trist din vechi chimval
Cântă, poate, poate se întoarce
Poporul de altă dată.
Câți sunt cei care, sunt la îndemâna Domnului?
Câți își pun zeciuiala din timp,bunuri..., la picioarele Domnului?
Câți mai cugetă zi și noapte la Legea Domnului?
Care stă la dispoziția Domnului, ca străjer pe ziduri, ca să anunțe poporul, când se apropie vrășmașul?
Înafară de trudă și goană după vânt, ce facem pentru lucrarea Domnului, pentru ca să fie vestit Cuvântul până la marginea pământului?
Frumoase versuri, semnal de alarmă, pentru trezire!
Domnul să vă răsplătească și să vă folosească în continuare în slujbă!