Ascultă-mi Doamne, glasul dimineaţa,
Când noaptea cu fantasme e trecută
Iar rugăciunea mea umilă, mută,
Aşteaptă să dispară iarăşi ceaţa...
Ascultă-mi Doamne, sufletul,... suspină
Înnăbuşit, încet sub oboroc...
Cum Doamne, cum să mă întorc
Când mi se stinge slaba mea lumină?
Cum să găsesc cărările mai vechi
Când nu-s decât un muc fumegător
Iar rănile, deşi sunt vechi, mă dor
Şi iadul încă-mi urlă în urechi...
Trimite-mi Doamne, din a Ta lumină
Sunt biet drumeţ, păşind fără speranţă,
Nu sunt decât un pumn firav de tină
Cuprins de frică şi nesiguranţă...
Din Harul Tău, trimite-mi o scânteie
În valea umbrei morţii să -mi aducă,
Balsam pentru picioarele rănite,
Căci âana Ta, mai leagă rana încă.
Şi am să ies cântând din acea vale,
Cu ochii veşnic aţintiţi spre creste
Şi voi uita şi spinul, şi povara
Când voi privi spre Cel ce izbăveşte.
,,De n-ar fi fost Domnul de partea noastra,sa spuna Israel acum!"Cati am trecut pe acolo...si cati am birui de n-ar fi Domnul de partea noastra?oare cati vor spune..si eu am fost pe acolo..si mie Mi-a legat rana....si eu m-am indoit....
Psalmii 34:17 Când strigă cei fără prihană, Domnul aude şi-i scapă din toate necazurile lor.
Psalmii 116:1 Iubesc pe Domnul, căci El aude glasul meu, cererile mele.
Domnul sa te binecuvinteze!