Răsunătoarele cuvinte
Ca fulgii se învârtejesc
Vrând să aprindă simţăminte
În cuget rece şi firesc.

În frumuseţe de uzoare,
Irepetabilul de stea
Cad înspre vremea viitoare
Idoli solemni de-a se-nălţa.

Cu-nţepăturile de gheaţă
Cată să-nvie un răspuns
În care-o jertfă-ar da din viaţă
Vre-un suflet cât mai nepătruns.

Şi, culegând entuziasme,
Sculptate-n pietre ca şi flori,
Cu importanţă de fantasme
Domnesc peste ascultători.

Mulţimi de-auzuri se încântă
De spusul lor oficial
Şi gloatele şi le împlântă
Ca pe sloganul principal.

Dar apoi vin cuvinte alte
S-astupe-un învechit decor
Cum risipesc frunzele moarte
Culori defuncte de pe zbor.

Şi în ninsori necontenite
Dorindu-se un glas etern
Cuvintele pe-alte cuvinte
Monumentale se aştern...

Dar s-auzi o slovă vie
Din inimă ce-a înflorit
De s-a-nălţat ca ciocârlie
Peste frumosul împietrit.

Nu-şi cere-o analiză cultă
Din calculările fireşti:
Căci doar cu inima s-ascultă
Cu inima dacă vorbeşti.