Cu ochi greoi priveam spre ceruri
Cu ochi greoi priveam spre ceruri
Și-L căutam pe Dumnezeu
Dar sufletu-mi printre suspinuri
Zicea că nu caut bine eu.
Cu ochii-n zbucium, prin văzduhuri
Am căutat pacea mereu
Dar lupta-mi frământa-n zăduhuri
Adâncul sufletului meu.
Cu mintea plină de "de ce?"-uri
Contracaram parcă credința
Și respingeam orice-adevăruri
Ce-mi răscoleau ades ființa...
Am renunțat la orice gânduri,
Ambiții, zbateri, cunoștință...
Mi-am coborât sufletu-n rânduri
De înălțătoare conștiință
Și-am renăscut printr-o credință
Ce-a spulberat orice "de ce?"-uri...
Că-am dobândit prin pocăință
A păcii sfinte apogeuri.
Îmi zugrăvesc de-acum tertipul
Ca unul ferm convins ce știu,
Căci port adânc în mine Chipul
Lui Dumnezeu Cel veșnic viu.
20/09/2012*Ioan Hapca
(Zaragoza)
„Stelele sunt nevăzute ziua, dar noaptea descoperim că stelele sunt acolo.....” Așa este și cu viața sufletului... Când pătrundem adânc în sufletul nostru, ne întâlnim cu Dumnezeu și comunicăm în mod tainic cu El, căci El locuiește aici și ne întreține VIAȚA.
Domnul să te binecuvânteze.
Au fost spre-ndreptare, trezire, spre binele meu.
Mi-a fost alături în luptă când mi-a fost greu,
M-a sprijinit cu braţul Său puternic, tot mereu.
Lăstarii firii firești, pironiți pe cruce, să se usuce,
Nu pot strica nectarul iubirii divine, ce-o aduce
Izvorul sublim, ce țâșnește din tainica cruce,
Când Isus e-n inimă şi El spre cer ne conduce.
Domnul sa te binecuvinteze!