Pe pragul binecuvântării Tale
licăresc luminile
mai înainte de-a se fi deschis uşa...
Cum să mă mai îndoiesc
oare...?
Şi nu mai pot rămâne-n picioare
când sfântul cutremur
al Prezenţei Tale
sfinţeşte răsuflarea mea...
Şi nu pot nici îngenunchea:
nevrednici mi-s genunchii să atingă
pragul binecuvântării Tale...
Ar trebui
cu duhul
să-ngenunchez pe prag,
fără cuvânt,
fără gând.
Doar duh
Şi-adevăr.
Domnul să te binecuvânteze şi astăzi şi mereu.