Avertismentele Domnului
Ierem. cap. 5
Domnul pe Israel îndeamnă
Ca un om drept, să se găsească
Atunci, El țara n-o condamnă
Și pace o să le dăruiască
Dar toți din țară sunt orbiți
Și mici și mari, la fel gândesc
De răutăți sunt pustiiți
Și liniștea, nu-și mai găsesc
De aceea leul îl omoară
Și pardosul, grav îl atacă
De aceea lupul îl doboară
A lor gură, nu vrea să tacă
A lor fărădelegi sunt mari
Iar Domnul, pe toate le vede
Ei cred că alți zei sunt mai tari
Și adevarul, nu îl crede
La preacurvie s-au dedat
Nevestele altora, vor
Și Legea bună au lăsat
Fac totul, doar de capul lor
A lor purtare-i pedepsită
De Domnul, care este drept
Și țara lor e pustiită
Poporul, nu este corect
Un neam în contra lor aduce
Un neam tare, necunoscut
Săgeți în tolbe își aduce
Un neam, cum nu s-a mai văzut
Ei secerișul vor mânca
Și boii și oile lor
Din a lor vii, lacomi vor bea
Iar Domnul, e nepăsător
De Domnul va fi întrebat
De ce toate le îngăduiește?
El va răspunde răspicat
Cu a Sa mână-i, nimicește
Iar prin proroc Domnul le spune
Căci El pe toate le-a creat
Hotare veșnice va pune
Desparte apa, de uscat
Poporul este prefăcut
Numai, la rele se gândește
Nelegiuiri mari au făcut
De multe ori, se răzvrătește
Acei ce-s buni de acol să meargă
Nimicitorul, e pe drum
Fiica Sionului s -o șteargă
Să nu mai fie, nicidecum
Păstori cu turme la ea vin
Și corturile și le întind
De rele capul lor e plin
Răul, cuprinde a lor gând
Doar gânduri rele îi frământă
Ierusalimul, să distrugă
Pe cei din Iuda-i înspăimântă
Din calea lor, trebuie să fuga
Domnul oștirilor vorbește
Atenți să fie și să vadă
Prin vorbe bune-i sfătuiește
Doar, în Domnul cel viu să creadă
Și o nenorocire mare
Peste acest pământ aduce
A lor jertfe nu au crezare
Spre izbăvire, nu-i conduce
Tămâia din Seba refuză
Și trestia, mirositoare
A lor fapte, n-au nici o scuză
Căci necredința lor, e mare.
va urma
Slăvit să fie Dumnezeu!